ŞAH ORB
O, Feodor Dostoievski, în paginile tale apune luna
şi răsare Moartea!
Osîndit ca şi tine
probez labirintul şi deşertul barbar
apoi strig:
DACĂ NUMAI PENTRU ATÎT AI FĂCUT OMUL,
DOAMNE,
E PREA PUŢIN!
Apără-l, Doamne, pe prietenul meu mort de fericire pe cîmpurile sintaxei,
pe actorii aşteptînd replici şi gesturi suflate din
culisele lumii!
Ocroteşte-i, Doamne, pe fumătorii de marijuana
pe cititorii în stele
pe beţivii din gări şi din porturi modelînd norii
magelanici ai depărtării!
APĂRĂ-I PE ARTIŞTII BOEMEI, CEI ALUNECAŢI
ÎN ALCOOLURI
ŞI NU TE BUCURA CÎND VEZI CUM LI SE CHIRCEŞTE
STEAUA
ŞI CUM LI SE USUCĂ TRECUTELE GLORII!
Apără-i, Doamne, pe rătăciţii în inima mea!
Daniel CORBU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu