Răspuns la scrisoarea Domnului Dan Lungu

Domnule Dan Lungu,

    Acum câteva zile ţi-am adresat o scrisoare de ţinută academică, de principii, privind situaţia patrimoniului Muzeului Literaturii Române Iaşi, pe care şi dumneata îl slujeşti, ca manager, de câteva luni. În scrisoarea de răspuns trimisă prin intermediul ziarelor, cu titlul „Incredibilele minciuni ale lui Daniel Corbu, baron Munchausen de Bahlui” duci totul în derizoriu prin neadevăruri crase şi printr-un atac vehement la persoană.

În disperarea dumitale de a te disculpa faţă de problemele grave pe care le-am sesizat în scrisoarea deschisă de acum câteva zile, dumneata faci afirmaţii jignitoare şi neconforme cu realitatea. Aşadar, punctual. Afirmi că m-am folosit de copilul meu pentru a-ţi cere dumitale voie să plec de la serviciu. Îţi spun că niciodată nu mi-am implicat familia, cu atât mai mult copilul, în problemele mele de zi cu zi. Şi n-aş vrea să pătimească vreodată copiii dumitale ceea ce trăieşte acum fiica mea, cu atât mai mult cu cât este de mult la vârsta când ştie să acceseze internetul.

Îmi reproşezi că am publicat scrisoarea în momentul în care dumneata lipseai din oraş, ceea ce, îţi spun, a fost o pură întâmplare. De ce crezi că dacă ai fi fost prezent, nu aş mai fi publicat-o, şi apoi, personal ţi-am trimis-o pe mail înainte de a o fi publicat în presă. Nu-mi inspiri nici un fel de teamă, crede-mă! E absolut dezarmant pentru un scriitor ca dumneata să ia în derâdere un premiant al Academiei Române, chiar dacă cel căruia i-a fost decernat îţi este astăzi parte beligerantă. Indiferent de conflicte, marile premii şi distincţiile naţionale sunt sacrosante!

Răspund succint, pentru a nu plictisi cititorii. Câteva obiecte din Expoziţia documentară „Al. Husar” (expoziţie prestantă a marelui profesor estetician, achiziţie recentă, incluzând şi autografe de L. Blaga, Călinescu, Arghezi, Tudor Vianu etc.) le-ai adus de la Sadoveanu pe holul lateral din Podul Pogor, unde publicul nu are nici un fel de acces, înghesuite în două vitrine. La Sadoveanu, în locul expoziţiei ai amenajat.... o magazie! E o realitate, nu o minciună, aşa cum afirmi dumneata. Spui că îmi făceam publicitate deşanţată mie et comp., adică celorlalţi 9 scriitori colegi, prin expoziţia de carte din Podul Pogor, tradiţională, cu noutăţile ultimului an (multe dintre ele, studii despre scriitorii clasici). Dar dumneata, cu 500.000 Euro nu cumva îţi faci o publicitate mai neobrăzată? Acolo erau cărţile noastre, ale tuturor colegilor membri ai Uniunii Scriitorilor. Noi n-am făcut niciodată ascuns faptul că suntem slujbaşii unor scriitori clasici, dar suntem noi înşine scriitori. Adică scriitorii pe care-i retrogradezi sau îi concediezi acum.

Îmi cer scuze public pentru confuzia creată, cu acea manifestare jenantă de la Muzeul Sadoveanu. Înţeleg că de fapt a fost un O.N.G. al tinerilor, nu liberali – dar asta nu scuză faptul că ai girat la un muzeu o discotecă de noapte, cu mulţi decibeli şi băutură, care a şi fost amendată de Poliţie pentru tulburarea liniştii publice. Există oameni care au făcut plângere, există sesizări la poliţie, deci NU AM MINŢIT. Ba un post de televiziune chiar a difuzat momente cu destrăbălarea de-acolo.

Afirmaţiile cu privire la atribuţiile mele ca director-adjunct le vom soluţiona în instanţă.

Referitor la casarea unor cărţi de secol XX, despre care afirmi că aş fi semnat un proces-verbal, comiţi un lucru reprobabil, dar eu nu te voi jigni, aşa cum faci, cu deosebită plăcere, dumneata. Acele volume au fost propuse spre casare de o comisie formată din patru colegi specialişti, coordonaţi de Melinte Oana, preşedinta comisiei, în calitate conservator. Întrucât toate volumele se găsesc în incinta muzeului „N. Gane”, te invit să prezinţi public starea lor la orice post de televiziune. Acele volume, chiar dacă pretinzi că au o valoare bibliofilă, sunt neutilizabile, atacate profund de acarieri, iar scrisul este absolut ilizibil. Dar dumneata continui cu jigniri fără nici un suport. Eu nu mi-am însuşit nimic din acest muzeu. Şi apoi, sunt deţinătorul unei biblioteci personale de invidiat.

Proiectul cu donaţia de carte către bibliotecile comunale s-a făcut împreună cu Consiliul Judeţean, după o idee absolut lăudabilă a domnului Valentin Talpalaru (bibliotecar), dar din păcate nu s-a materializat. Şi nu-ţi împărtăşesc nicicum ironia ieftină cu Coarnele Caprei şi celelalte localităţi, unde n-ar trebui să ajungă ediţii bibliofile. Poate de acolo se va alege în timp următorul manager al M.L.R, cu mai multă dragoste şi respect pentru patrimoniu şi care nu va proceda la fel de ireverenţios ca dumneata. Desigur, s-ar fi făcut o selecţie riguroasă a volumelor, d-l Valentin Talpalaru ştie exact ce se poate dona şi ce trebuie păstrat în patrimoniu. Şi apoi, unde ai pus prima oară mâna pe o carte – nu într-o bibliotecă sătească, acolo unde te-ai născut?

Referitor la intabularea muzeelor, informează-te şi vei afla că am depus toată documentaţia cerută de Consiliul Judeţean (juristul Semenov poate confirma!), că din motive legale şi obiective, nu s-a putut duce la bun sfârşit acest lucru, fiind în acest moment spre soluţionare la biroul tehnic (D-l. Iogen Gînju) al C.J., proprietar şi finanţator al muzeelor. Acest lucru trebuia făcut din 1990, când s-au preluat clădirile din subordinea Palatului Culturii, deci, nu e culpa mea! Dacă ai avea timp să te uiţi în hârtii, ai vedea că după documentaţia trimisă de mine Direcţiei de Cultură Iaşi în 2012, Casa Sadoveanu este înscrisă acum corect în Lista de Patrimoniu Naţional. D-l Virgil Băbîi poate confirma. Deci, neadevăr!

Am discutat cu dumneata încă din februarie necesitatea încheierii protocolului cu Academia Română în ceea ce priveşte Casa „V. Alecsandri” de la Mirceşti. Ai spus că nu te pricepi şi atunci am alcătuit eu textul protocolului, pe care l-am semnat împreună. Am o copie în birou.

Mai spun o dată că în toată perioada interimatului meu (şi nu a unui mandat de director, cum susţii), nu am alcătuit nici un buget, preluând tot ce a propus Dan Jumară, iar în anul 2012 toate adresele, referatele şi dosarele cu proiectele de consolidări şi reparaţii ale muzeelor şi Clubului Pogor pe care le-am înaintat către C.J. au fost ţinute în stand-by, în aşteptarea dumitale, anunţat triumfal înainte de concurs că vei fi manager. Deţin copii, cu datele şi nr. de înregistrare.

Domnule Dan Lungu, în scrisoarea precedentă îţi expuneam câteva principii în calitatea mea de scriitor român, dar mai ales de muzeograf literar cu aproape douăzeci de ani vechime şi expert în patrimoniu (cu diploma Comisiei Naţionale de Patrimoniu, obţinută prin concurs, de care făceai băşcălie, pe care ţi-o pot arăta oricând!), dar se vede de la câteva leghe că nu ai înţeles nimic. Mai întâi, ideea că aceste 12 muzee şi case memoriale trebuie să arate ca nişte temple, dar un muzeu („N. Gane”) este închis, la trei muzee plouă prin acoperiş, cinci muzee, conform organigramei făcute de dumneata nu au muzeografi, deci posibilitate de ghidaj. Halal! Şi astea sunt neadevăruri? În schimb, ai desfiinţat postul de director adjunct care se ocupa cu probleme de patrimoniu (cu ce altceva, într-o instituţie muzeală?) şi ai înfiinţat două: director patrimoniu şi director marketing programe, în aceleaşi condiţii de criză. Şi acesta-i un neadevăr? Dacă postul de director adjunct, pe care eu l-am ocupat din 2009 prin concurs, afirmi în scrisoare că nici n-a existat, de pe ce post m-ai concediat prin decizia nr. 251/21.08.2013? Pe de altă parte, îţi spuneam, există un cuvânt cu putere de principiu, CONTINUITATE, şi că totul într-o cultură se adaugă. Sper ca prin Festivalul de literatură şi traduceri pe care-l organizezi timp de trei zile prin M.L.R. (pentru care ai găsit 500.000 de euro, dar nici un leu pentru reparaţia muzeelor!), să contractezi traduceri masive din clasicii noştri, spirite patronale ale muzeelor ieşene.

Deplâng tonul derizoriu în care ai coborât toată această discuţie, oamenilor de litere le este potrivit dialogul academic, chiar dacă se află într-o polemică.

Dumneata ai transformat (lăsând de-o parte jignirile pe care mi le-aduci, în acea compunere şcolărească, luând în răspăr chiar numele meu, ştiut fiind din Biblie că numele, chipul şi făptura oricărui om sunt sfinte!) gravele probleme ale Muzeului Literaturii într-o nuveletă de prost gust.

Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!

Daniel CORBU

P.S. – Acestea fiind spuse, nu voi mai răspunde provocărilor și fanteziilor derizorii ale d-lui Dan Lungu. Avem lucruri mult mai importante în program, iar nedreptatea ce mi s-a făcut va fi rezolvată în justiție.

Mulțumesc celor peste 600 de scriitori și oameni din Iași și din țară iubitori de cultură adevărată, care mi-au trimis mailuri de solidaritate privind prezenta situație! (D. C.)