Poezii

HAMLET, ZADARNICUL HAMLET

Motto: Orgoliile ca şi mitologiile

totdeauna deasupra

Aşa te strecori prin nopţile strâmte ca un sicriu

cu mâinile ruguri în buzunare

scuipi pe încheieturile serii

sfântă coherenţă a gestului

prin care-ţi îngropi plânsul în genunchi!

Treci umbră a morţii

prin sânge îmi bat tobele tale!

Era o vreme când îţi priveam fotografiile

pe ascuns

iar tu ocoleai copacul cu hieroglife

cu toate rădăcinile în inimă

mai scumpe decât firimiturile pâinii

în patria săracilor.

Stă scris: speranţa-i în spiritul spiritului

dar bunule Hamlet pragurile-s tocite mereu

şi aceiaşi actori încolţesc secunda

rând pe rând vin saltimbacii

veselii arlechini

arătându-şi degetele arse de glorie

precum aripile păsării călătoare de soarele deşertului.

Astfel frunzele adevărului cad galvanizate în râu

astfel poţi construi un teatru cu păcate egale

în care memoria îşi îngroapă morţii pe rând

astfel acrobaţia e doar o problemă estetică

iar lumea-i o catacombă cu şobolani hămesiţi

în care tronează Marele Eu.

Treci umbră a morţii

prin sânge îmi bat tobele tale.

Ce mari proteze poartă Dumnezeu!

ALL RIGHTS

O, dar istoria poate sta şi-n cap

şi din buzunare îi curg toate mărunţişurile!

Uite, zice unul, războiul de o sută de ani

uite-l pe Caligula şi uite Cartagina-n flăcări

uite nişte războaie civile

şi nişte eroi anonimi călcaţi în picioare.

Uite-l şi pe cel care trecea prea des prin

umbrarele conştiinţei de sine

dar mereu căuta o uşiţă spre lume

ca s-o zbughească

asemenea fetelor fugite de-acasă.

Dar uite şi sufletul lui, mai zice,

caleidoscop de speriat credincioşii.

All rights! Privim ca la teatru

homo ludens bizareriile semiotica demodată

All rights! Totul se vinde pînă şi

bătăturile lăsate de drumul spre zei

All rights! Prea comodă limba oamenilor

în care ceri pizza cu mozzareli şi bucăţi de mosc

în care cînţi versete înălţătoare

şi tîrguieşti vise la second hand

în timp ce cu atîta dexteritate

muţi în secret întunericul dintr-un buzunar în altul

fără să ştii că nemurirea de care-mi vorbeşti

miroase ca un ou stricat.

LA CHARETTE BLEUE

Lasă-mă naibii, Vicenţiu

rostii dezarmat de dizarmonica farsă

lasă-mă să-mi urmez nesmintitul program

al ruinii

aici silabele tăcerii-s mai lungi

şi păcatul endecasilab

aici în satul celest nu sînt crabi nici amoebe

nici punţi de prihană

şi nici doctori în filozofie plini de grandori metafizice

nu-s.

Lasă-mă deci să mă plimb

mai bine în această şaretă a sorţii

asaltat de gînduri cum străzile Veneţiei

de gondole strălucitoare!

Cît despre prietenul Salustius

(fie-i slava mediocrităţii aproape)

i-am trimis de curînd un prolegomene de şoapte

urîndu-i o pneumă liniştită şi un rinichi

fără dializă.

Aşa cum şi ţie îţi spun: lasă-te hrănit cu trecerea

timpului

şi din săraca înţelepciune a karmei

pînă te vor trage de bretele demodaţii

bătrînii sofişti

iar eu aici unde mă aflu în satul celest

în numele unei prietenii milenare

şi ca semn de civilizaţie metatextuală

fără de milă am să vă laud.

ÎNTOARCEREA MAGILOR

Ce să facă ei magii cu atâta moarte

s-au întors răscolind neantul

peste Egipt şi Mesopotamia

Etiopia şi Marea Caraibilor

peste creştetul vânătorilor de tigri

peste muzeele din memorie şi fragilele tratate de pace

peste ploile care nu spală niciodată nimic

şi peste tot unde umblă uimire omenească

s-au întors magii.

Şi mă întreb ce zi era şi care

ceas de crepuscul prin spaţii

la orizontul ca o cămilă rătăcind prin deşert

oamenii îşi erau propria măsură

iar cimitirele

acelaşi întuneric pe care creşte iarba.

ŢĂRMUL CU FOCURI BENGALE

Ani şi ani am lucrat la aceste lucarne

prin care sufletul se strecoară afară

şi-acum când încerc să le-nchid

mâna îmi tremură.

Pare senin

dar ninge-n memoria anilor 80

ninge pe creierul pluriform şi ambiguu

unde cuarcii leptonii şi gluonii exultă

şi toate războaiele sfârşesc în baletul haotic

pe un ţărm cu focuri bengale. Acolo

în dulci poliedrice confortabile vorbe

acolo voi strecura celesta otravă.

EROSOLEDADA

Moto: „In hoc signo vinces!”

(Prin acest semn vei învinge!)

De-ai fi rămas acasă

fără curajul cavalerului rătăcitor

printre ruine

de-ai fi rămas acasă fără să cunoşti pe Homer

pe Euridice pe tânărul Alcibiade sau pe Sapho din Lesbos

aşa îngemănat cu infrastructura indiferenţei

n-ai fi ştiut de elegiile lui Caullus

de batista Desdemondei, de Hamlet citind din Juvenal

în actul al treilea

de Jacques Fatalistul sau dragostea lui Werther

n-ai fi cunoscut abisul

kamicazele arpentorul destinului

n-ai fi găsit coroana asta de laur

după stâncile negre.

DANIEL CORBU