tag:blogger.com,1999:blog-11345432881893390622024-03-13T19:55:05.585-07:00DANIEL CORBUadminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.comBlogger130125tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-20780500928434671742019-01-27T03:18:00.001-08:002019-01-27T03:19:15.972-08:00,,JANUVIA, CU TOATĂ ÎNCĂRCĂTURA DE SENSURI, ESTE PERLA CĂZUTĂ DINTR-O LUME IDEALĂ”<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span style="font-size: 14pt;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Carmen DOREAL în dialog cu Daniel CORBU</span></span><span style="font-size: 14pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span style="font-size: 14pt;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-5O-s-c9GLjQ/XE2S12qG69I/AAAAAAAAUdA/rZgcI0eMtjYtT_chdd2Hg1fKdfGAq9HKACLcBGAs/s1600/Interviu-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1487" data-original-width="1024" src="https://1.bp.blogspot.com/-5O-s-c9GLjQ/XE2S12qG69I/AAAAAAAAUdA/rZgcI0eMtjYtT_chdd2Hg1fKdfGAq9HKACLcBGAs/s1600/Interviu-1.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-dA1Oiq6V6Hg/XE2S6cRpu-I/AAAAAAAAUdE/9S_92A7vnwErJD_i55tBrxclCGqKensRQCLcBGAs/s1600/Interviu-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1452" data-original-width="1024" src="https://1.bp.blogspot.com/-dA1Oiq6V6Hg/XE2S6cRpu-I/AAAAAAAAUdE/9S_92A7vnwErJD_i55tBrxclCGqKensRQCLcBGAs/s1600/Interviu-2.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-_3fnP7Mtt4s/XE2S-EqsSgI/AAAAAAAAUdI/yXNsM9S3YPQM9VNGXX_qhAAzG2fksJJDwCLcBGAs/s1600/Interviu-3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1494" data-original-width="1024" src="https://1.bp.blogspot.com/-_3fnP7Mtt4s/XE2S-EqsSgI/AAAAAAAAUdI/yXNsM9S3YPQM9VNGXX_qhAAzG2fksJJDwCLcBGAs/s1600/Interviu-3.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-SlgS7tXPnwg/XE2TBa6B33I/AAAAAAAAUdM/4BuQsZLY1ooXouEZHM9XsNt4EBEyHW-WwCLcBGAs/s1600/Interviu-4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1494" data-original-width="1024" src="https://4.bp.blogspot.com/-SlgS7tXPnwg/XE2TBa6B33I/AAAAAAAAUdM/4BuQsZLY1ooXouEZHM9XsNt4EBEyHW-WwCLcBGAs/s1600/Interviu-4.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-Dn7ILTGJTdY/XE2TFrUCBCI/AAAAAAAAUdU/yHXM61ps3yIhh4WzNgnRS1gsf1grUe_LQCLcBGAs/s1600/Interviu-5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1494" data-original-width="1024" src="https://2.bp.blogspot.com/-Dn7ILTGJTdY/XE2TFrUCBCI/AAAAAAAAUdU/yHXM61ps3yIhh4WzNgnRS1gsf1grUe_LQCLcBGAs/s1600/Interviu-5.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-H7tkKW3xaFM/XE2TJfjZSsI/AAAAAAAAUdY/UvVlV0jW0KAW4X93FL9cTNP56xTVW6c6ACLcBGAs/s1600/Interviu-6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1494" data-original-width="1024" src="https://3.bp.blogspot.com/-H7tkKW3xaFM/XE2TJfjZSsI/AAAAAAAAUdY/UvVlV0jW0KAW4X93FL9cTNP56xTVW6c6ACLcBGAs/s1600/Interviu-6.jpg" /></a></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span style="font-size: 14pt;"><br /></span></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-41690405683124393952018-06-17T13:43:00.002-07:002018-06-17T13:43:34.007-07:00 La Targul International de Carte AXIS LIBRIS Galati<a href="https://www.facebook.com/flowerindoc/videos/10204770612462281/?t=1"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;"> La Targul International de Carte AXIS LIBRIS Galati</span></a>adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-77348746149035423422018-03-08T12:24:00.003-08:002018-03-10T12:47:44.298-08:00Fotografii, 2017<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-V3ugt5ZPP-4/WqGbYuNkkPI/AAAAAAAAStw/JWRMJX_phZUmRqgKdU5gHaCgy_rqPsh5QCLcBGAs/s1600/2.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="551" data-original-width="1024" height="344" src="https://1.bp.blogspot.com/-V3ugt5ZPP-4/WqGbYuNkkPI/AAAAAAAAStw/JWRMJX_phZUmRqgKdU5gHaCgy_rqPsh5QCLcBGAs/s640/2.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br />
La Cernăuţi</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-pueFdB5VPZc/WqGbxHOyG_I/AAAAAAAASt0/-ZYW7cVXPl4C9h0u4RK-Npe1lAYPkN41wCLcBGAs/s1600/La%2BCernauti%252C%2Bimpreuna%2Bcu%2Bpoetul%2Bprieten%2BVasile%2BTariteanu.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="730" data-original-width="1024" height="451" src="https://2.bp.blogspot.com/-pueFdB5VPZc/WqGbxHOyG_I/AAAAAAAASt0/-ZYW7cVXPl4C9h0u4RK-Npe1lAYPkN41wCLcBGAs/s640/La%2BCernauti%252C%2Bimpreuna%2Bcu%2Bpoetul%2Bprieten%2BVasile%2BTariteanu.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br />
La Cernăuţi, împreună cu poetul prieten Vasile Tarîţeanu</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-hsQ7FH9AqKk/WqGb0FnG8VI/AAAAAAAASt4/S9iRoUrOt9AOG3qgvKBm74IIfp5n9aSHwCLcBGAs/s1600/Actorul%2BDorel%2BVisan%2Bsi%2Bpoetul%2BDaniel%2BCorbu%252C%2Bacelasi%2Bgand%2Bcurat%2Bintru%2BEminescu.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="715" data-original-width="1024" height="443" src="https://1.bp.blogspot.com/-hsQ7FH9AqKk/WqGb0FnG8VI/AAAAAAAASt4/S9iRoUrOt9AOG3qgvKBm74IIfp5n9aSHwCLcBGAs/s640/Actorul%2BDorel%2BVisan%2Bsi%2Bpoetul%2BDaniel%2BCorbu%252C%2Bacelasi%2Bgand%2Bcurat%2Bintru%2BEminescu.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br />
Actorul Dorel Vişan şi poetul Daniel Corbu, acelaşi gând curat întru Eminescu</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-ybSM34VzH0E/WqGb9WVyTrI/AAAAAAAASuA/k-ZGR9y3xssZuq3tA9sz5I8sRh_mVGpzQCLcBGAs/s1600/Cu%2BMioara%2BBahna%252C%2Bla%2Bredactia%2Brevistei%2BFEED%2BBACK.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="446" data-original-width="815" height="345" src="https://1.bp.blogspot.com/-ybSM34VzH0E/WqGb9WVyTrI/AAAAAAAASuA/k-ZGR9y3xssZuq3tA9sz5I8sRh_mVGpzQCLcBGAs/s640/Cu%2BMioara%2BBahna%252C%2Bla%2Bredactia%2Brevistei%2BFEED%2BBACK.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cu Mioara Bahna, la redacţia revistei FEED BACK</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-Czmrmk87xtc/WqPeaKSEdzI/AAAAAAAASvA/STJedVIkG7s5lL9zRq4trMjLSwJsY8ZqgCLcBGAs/s1600/Cu%2Btineri%2Bpoeti%2Bla%2BGalati.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="709" data-original-width="1024" height="440" src="https://2.bp.blogspot.com/-Czmrmk87xtc/WqPeaKSEdzI/AAAAAAAASvA/STJedVIkG7s5lL9zRq4trMjLSwJsY8ZqgCLcBGAs/s640/Cu%2Btineri%2Bpoeti%2Bla%2BGalati.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br />
Cu tineri poeţi la Galaţi</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-nW0z1lJtHdQ/WqPedXDkCGI/AAAAAAAASvE/V6rQRnYH9b43b2GngikpG2qyJ3VYbkJ2QCLcBGAs/s1600/In%2Bcamera%2Bde%2Blucru%2Bde%2Bla%2BNeamtz.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="574" data-original-width="1024" height="354" src="https://2.bp.blogspot.com/-nW0z1lJtHdQ/WqPedXDkCGI/AAAAAAAASvE/V6rQRnYH9b43b2GngikpG2qyJ3VYbkJ2QCLcBGAs/s640/In%2Bcamera%2Bde%2Blucru%2Bde%2Bla%2BNeamtz.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br />
In camera de lucru de la Neamţ</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-1LOmaccCEYM/WqPeiipxdmI/AAAAAAAASvI/p2uCONV7flcIf2oSA7cpqMPRsRRg705fwCLcBGAs/s1600/Daniel%2BCorbu-Un%2Bcolt%2Bdin%2Bcamera%2Bde%2Blucru.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1365" data-original-width="1024" height="640" src="https://3.bp.blogspot.com/-1LOmaccCEYM/WqPeiipxdmI/AAAAAAAASvI/p2uCONV7flcIf2oSA7cpqMPRsRRg705fwCLcBGAs/s640/Daniel%2BCorbu-Un%2Bcolt%2Bdin%2Bcamera%2Bde%2Blucru.JPG" width="480" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br />
Daniel Corbu-Un colţ din camera de lucru<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-5PplpHCef0s/WqRCUbsA_oI/AAAAAAAASvs/W3StKurXcTAv3lcEZqQ5YdvscVIV7x9hQCLcBGAs/s1600/Daniel%2BCorbu%252C%2BNicolae%2BTzone%2Bsi%2BIon%2BMircea%2Bla%2BGaudeamus%252C%2Bnov.%2B2017.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="641" data-original-width="1024" height="400" src="https://3.bp.blogspot.com/-5PplpHCef0s/WqRCUbsA_oI/AAAAAAAASvs/W3StKurXcTAv3lcEZqQ5YdvscVIV7x9hQCLcBGAs/s640/Daniel%2BCorbu%252C%2BNicolae%2BTzone%2Bsi%2BIon%2BMircea%2Bla%2BGaudeamus%252C%2Bnov.%2B2017.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Daniel Corbu, Nicolae Tzone si Ion Mircea la Gaudeamus, nov. 2017</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-WC3IhdUMql0/WqRDFyIRbOI/AAAAAAAASv0/jGwaFqNz520t7UvVqe1gS5NlGDE9L4EnACLcBGAs/s1600/Aurelian%2BSilvestru%2Bsi%2BDaniel%2BCorbu%252C%2BChisinau%252C%2Baprilie%2B%2B2016.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="1024" height="480" src="https://3.bp.blogspot.com/-WC3IhdUMql0/WqRDFyIRbOI/AAAAAAAASv0/jGwaFqNz520t7UvVqe1gS5NlGDE9L4EnACLcBGAs/s640/Aurelian%2BSilvestru%2Bsi%2BDaniel%2BCorbu%252C%2BChisinau%252C%2Baprilie%2B%2B2016.JPG" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Aurelian Silvestru si Daniel Corbu, Chisinau</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-Fqr6-rOsB0o/WqRDvK7MFTI/AAAAAAAASwA/lIrXAl0hffIxAYPEsrjvAZAhGDHLQDaSgCLcBGAs/s1600/Viorel%2BBoldis%2Bsi%2BDaniel%2BCorbu.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="1024" height="480" src="https://2.bp.blogspot.com/-Fqr6-rOsB0o/WqRDvK7MFTI/AAAAAAAASwA/lIrXAl0hffIxAYPEsrjvAZAhGDHLQDaSgCLcBGAs/s640/Viorel%2BBoldis%2Bsi%2BDaniel%2BCorbu.JPG" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Viorel Boldis si Daniel Corbu</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-eM_KogL3re0/WqREEt07u1I/AAAAAAAASwE/PNbZOarMHoUzZ6kR8tsPANQv_SpL9m6ogCLcBGAs/s1600/Aurel%2BRau%2Bsi%2BDaniel%2BCorbu.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="1024" height="480" src="https://1.bp.blogspot.com/-eM_KogL3re0/WqREEt07u1I/AAAAAAAASwE/PNbZOarMHoUzZ6kR8tsPANQv_SpL9m6ogCLcBGAs/s640/Aurel%2BRau%2Bsi%2BDaniel%2BCorbu.JPG" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
Aurel Rau si Daniel Corbu</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-63604507114047714332018-02-20T05:50:00.000-08:002018-02-20T05:50:37.798-08:00Grigore Vieru, poetul național de dincolo de Prut<div style="text-align: center;">
<iframe allow="autoplay; encrypted-media" allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/fTc9iwkbdH8" width="560"></iframe></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-78781514567307753592017-10-14T08:45:00.001-07:002017-10-14T09:02:29.490-07:00Cu Cezar Ivănescu pe străzile imperiale ale Poeziei<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-KTKL3NbX58I/WeI0dgkq3pI/AAAAAAAAQ8M/hMC-uwjHIgogvQsO8FdYroengkC5MxKjQCLcBGAs/s1600/Cezar%2BIvanescu%252C%2B2005.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; font-family: georgia, "times new roman", serif; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="492" data-original-width="729" height="214" src="https://4.bp.blogspot.com/-KTKL3NbX58I/WeI0dgkq3pI/AAAAAAAAQ8M/hMC-uwjHIgogvQsO8FdYroengkC5MxKjQCLcBGAs/s320/Cezar%2BIvanescu%252C%2B2005.jpg" width="320" /></a><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> </span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> În acest an poetul CEZAR IVĂNESCU, autorul Bibliei lirice "LA BAAAD”, ar fi împlinit șaptezeci și șase de ani. De asemenea, s-au implinit nouă ani de la trecerea sa la poporul stelelor. Fugit irreparabile tempus!, spunea, pentru noi toți, Virgilius. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> Stau deseori și mă reculeg la mormîntul său din cimitirul ,,Eternitatea” din Iași, în timp ce în minte îmi vin, ca și acum, momentele și întîmplările care mi-au adus apropierea de acest mare, original, sfîșietor poet de limbă română: dintr-un octombrie 1980, pe cînd eram student la Universitatea din București și i-am încredințat un grupaj de versuri pentru revista ,,Luceafărul”, unde era redactor și pînă în aprilie 2008, înainte cu trei zile de la misteriosul accident, cînd m-a invitat în biroul său de director al editurii ,,Junimea”, parcă pentru întîlnirea de adio. Era un apărător al dreptății, al valorii și al demnității scriitoricești ca nimeni altul. Și mărturisesc, cu mîna pe inimă, că n-am cunoscut om care să trăiască cu atîta pasiune atît iubirea cît și ura venită din sentimentul dreptății, precum Cezar Ivănescu.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> L-am cunoscut pe Cezar Ivănescu (căruia i-am spus mereu Don Cezar, cum îi plăcea Domniei Sale) imediat după publicarea Bibliei lirice numită ,,La Baaad”, carte care dezvoltă extraordinare și originale energii lirice și care l-a impus total în poezia românească. Doina, Rosarium și cărțile Muzeonului, pînă la Sutrele muțeniei, aveau să întregească o construcție lirică de neclintit, care-l înfățișează ca pe unul dintre cei mai mari poeți tragici ai secolului european douăzeci. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Venind în linia lirică metafizică moldavă, linia de aur a poeziei române, Cezar Ivănescu este cel mai aproape de Eminescu dintre poeții generației șaizeciste. Cum se poate observa, poezia sa e o poezie nesofisticată, fără franjuri și dantele, o poezie a fondului ancestral, a cântecului primordial. Specialiștii în textul liric, criticii literari în speță, ar putea urmări la Cezar Ivănescu muzica, revelația, ecoul. Cuvintele întrerupte, rostirea sugrumată în stilul vechilor incantații se dezlănțuie autentic, parcă sub forța unei magii, a unui extaz. Rafinamentul lingvistic, construcția originală și spectacolul ideatic al poemului cuceresc lectorul din prima clipă. Pe de altă parte, oricine își poate da seama că Cezar Ivănescu e încă unul dintre poeții pentru care a scrie fără inspirație e un păcat, o lipsă de bun simț.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> Prin minte îmi trec în acest moment multe întâmplări, dialoguri, adevărate divanuri la București, la Bojdeuca țicăoană, la Pogor, la Botoșanii eminescieni, la Bolta Rece sau la Junimea, cu Don Cezar ca magistru, adică maestru de ceremonii. Întâmplări ce nu se pot povesti în spațiul parcimonios al unei tablete. Mulți dintre cei care-au fost de față vor povesti. Poate altfel. Deh, fiecare cu Cezarul lui!</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> Acum, cînd poetul a plecat prin satele cerului (îl vom ajunge repede din urmă!), cel mai mare omagiu adus lui Cezar Ivănescu, care a trăit numai pentru literatură, este să-l citim și să-i sărbătorim creația.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Daniel CORBU· </span></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-73634298607832395182017-10-02T11:00:00.001-07:002017-10-02T11:00:06.197-07:00" Zilele recoltei editoriale"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-hDq8kKsu_Bk/WdJ-fqPkbAI/AAAAAAAAQ5U/l-41pIGNXQ80DZJ3riQKRtsGfiqij5ggQCLcBGAs/s1600/Untitled4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1024" height="281" src="https://1.bp.blogspot.com/-hDq8kKsu_Bk/WdJ-fqPkbAI/AAAAAAAAQ5U/l-41pIGNXQ80DZJ3riQKRtsGfiqij5ggQCLcBGAs/s400/Untitled4.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-hZ7q5OFYbcQ/WdJ-i5Szf5I/AAAAAAAAQ5Y/sjJQjHQijPsHFZZ9rIb4E9Pul3HGmNsNgCLcBGAs/s1600/Untitled1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1306" data-original-width="1024" height="400" src="https://4.bp.blogspot.com/-hZ7q5OFYbcQ/WdJ-i5Szf5I/AAAAAAAAQ5Y/sjJQjHQijPsHFZZ9rIb4E9Pul3HGmNsNgCLcBGAs/s400/Untitled1.jpg" width="311" /></a></div>
<br />adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-74227316021346628102017-09-03T05:57:00.001-07:002017-09-03T06:05:10.989-07:00Daniel Corbu – JANUVIA și „Moartea fără rest”<div align="justify" class="western" lang="en-US" style="line-height: 115%; margin-bottom: 0.14in; text-indent: 0.39in;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-6BwO40HidQY/Wav8E0nv8kI/AAAAAAAAQxA/yF_qLRb7oME5AC2cU7hkmiwDLYwRpmN9gCLcBGAs/s1600/Januvia%2Bcop.%2B4.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1491" data-original-width="1024" height="320" src="https://4.bp.blogspot.com/-6BwO40HidQY/Wav8E0nv8kI/AAAAAAAAQxA/yF_qLRb7oME5AC2cU7hkmiwDLYwRpmN9gCLcBGAs/s320/Januvia%2Bcop.%2B4.jpg" width="219" /></a></div>
<div align="justify" class="western" style="line-height: 115%; margin-bottom: 0.14in; text-indent: 0.39in;">
<br />
<br /></div>
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Daniel Corbu a publicat până în prezent numeroase volume de poeme, trei de proză scurtă şi câteva de eseuri literare dedicate fenomenului postmodernist de la noi şi din lume. A obţinut numaroase premii literare de prestigiu, între care cel mai important este Premiu „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru poezie, în anul 2011. Acum ne surprinde cu romanul JANUVIA – Romanul ascezei (Ed. Princeps Multimedia, Iaşi, 2017), pe care îl voi recenza în continuare.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Romanul este ficţional sută la sută, dacă există vreun personaj sau fapt real, eu sunt dragonul Parsifal, regele şerpilor de pe insula Januvia. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Personajul principal este pictorul român Eduard Bazon stabilit în Franţa după ce a obţinut o busrsă la Barbizon. Deşi ajunge celebru în Europa şi America, spre surprinderea tuturor, alege să se mute în Australia, la Melbourne. Aici, după moartea iubitei sale Rose Marie, cumpără o insuliţă pustie din Pacific şi se mută definitiv acolo, singur între şerpi, şopârle, şoareci şi păsări. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Aici îşi construieşte un mic debarcader pentru yahtul şi barca pescărească personale şi o vilă denumită Pavilionul Purei Singurătăţi cu toate dotările necesare; materialele şi echipa de muncitori fiind aduse cu helicopterul din Melbourne.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">În nota editorului, atribuită lui Dirk Boccelli, exilul lui Eduard Bazon este comparat întâi cu cel al personajului Robirson Crusoe din romanul lui Daniel Defoe, cu deosebirea că ultimul voia să supravieţuiască pe insula pustie ca să se întoarcă la civilizaţie, pe când pictorul nostru fuge de civilizaţie pentru totdeauna. Apoi se face trimitere la pictorul Paul Gaugain care a ales refugiu într-o insulă din arhipelagul Tahiti unde a trăit între băştinaşi într-o lume primitivă. Edurd Bazon alege însă o insulă pustie. În cuprinsul romanului se mai face o comparaţie între Ulise şi pictorul român, dar dacă primul voia să se întoarcă la Penelopa lui în Itaca, Penelopa lui Eduard Bazon, Rose Marie, murise într-un accident aviatic pe ruta Londra - Melbourne.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Atunci de ce se mută pictorul pe insula nelocuită Januvia? Acum începe adevărata miză a romanului. Pentru experimente spirituale duse până în pânzele albe. Romanul începe prin a fi un jurnal tot mai nesistematizat, pe măsură ce experimentele spirituale devin preponderente. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Eduard Bazon a avut doi maeştri spirituali, pe Dagupta, profesor la Centrul Tibetan – Revitalizare şi Renaştere şi pe călugărul Tibetan Milarepa, pe cale l-a cunoscut din cărţile sale.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Cursul lui Dagupta, xerografiat, care îl iniţiase în practicile yoga şi detaşările corpului astral de cel fizic, se număra între cele zece cărţi luate de pictor pe insula Januvia. De la Milarepa căuta să deprindă tehnicile de levitaţie şi transă cataleptică pe care maestrul le practicase într-o peşteră din Tibet. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Eduard Bazon, practica la început: rugăciuni, exerciţii de respiraţie, detoxifieri, vizualizarea organelor dereglate şi dialogul cu ele pentru a le normaliza activitatea.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Creştinismul, cu săracele sale referiri la Rai (îmbogăţite de Dante Alighierii prin Divina Comedia) nu-l mulţumeşte şi atunci apelează la tehnici spiritualiste indiene, şamanice, etc. Era preocupat în cea mai mare măsură de eliberarea absolută sub forma resorbţiei atât a trupului astral, cât şi a celui fizic în Shambala, adică „moartea fără rest”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Între partide de pescuit şi scufundări în ocean, grădinărit şi pictat pe insulă (se întreţinea din tablorile vândute în Europa şi America, cu care plătea alimentele şi materialele aduse cu helicopterul pe insulă, de către Toby Vianu, nepotul de soră şi impresarul său), Eduard Bazon făcea exerciţii spirituale. Reuşise experienţe de levitaţie şi detaşări extracorporale. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Într-una din expediţiile de explorare a insulei, pictorul descoperă într-o peşteră o comoară din monede şi bijuterii de aur (pe care o va dărui micuţei Rose Marie, fiica lui Toby şi a Corei) şi scheletul unui naufargiat căruia îi va face un monument, la baza căruia îi va îngropa osemintele. Descoperă un alt cadavru pe un yaht plutind în derivă pe ocean. Aceste leşuri îi întăresc ideea de a continua experimentele sale spirituale pentru obţinrea „morţii fără rest”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">La un moment dat, viaţa pictorului este ameninţată de un grup de beţivi înarmaţi veniţi într-o barcă coborâtă de pe yahtul lor şi care voiau să curecerească insula. Când coborâse şefa grupului pe mal, este muşcată de dragonul Parsifal şi intruşii se retrag, nu înainte de a primi antidotul de la pictor.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">În sfârşit, din Epilogul atribuit lui Toby Vianu aflăm că pictorul Eduard Bazon a dispărut de pe insulă. A reuşit ceea ce nu reuşise nici Milarepa, „moartea fără rest.” Hubloul din tavanul salonului Pavilionaului Purei Singurătăţi fusese găsit de Toby, deschis. Pictura murală a salonului, Capela Sixtină a lui Eduard Bazon, transmitea un fior divin. Pe un şevlet, alături de chipul lui Einstein, trona un autoportet pe dosul căruia era scris: „Portretul călătorului”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Dispariţia aceasta misterioasă mă duce cu gândul nu numai la Shambala sau Nirvana ci şi la romanul Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade, în care cerurile se deschid şi personajele ar putea să dispară pentru totdeauna. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Romanul lui Daniel Corbu este deosebit de complex. Alternează momente de asceză pe insulă cu amintiri din viaţa artistică a pictorului. Sunt inserate şi două scrisori şi un interviu, ale pictorului, de unde aflăm informaţii interesante despre arta acestuia. Autorul se dovedeşte un bun cunoscător al doctrinelor spirituale indiene şi tibetane. Cartea se citeşte uşor întrucât nu se fac multe referiri calofile şi nu se intră în amănunte tehnice privind experimentele spirituale. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Epilogul şi Nota editorului sunt ingenioase. Autorul pretextează că Toby a găsit caietul-jurnal al pictorului Eduard Bazon pe insulă, la o descindere cu helicopterul când constată dispariţia pictorului, iar editorul îl publică. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Cartea se citeşte pe nerăsuflate.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Eu, după ce am citit-o, am experimentat levitaţia. Într-o noapte, în vis, m-am inălţat până la plafonul apartamentului nostru din Bucureşti şi am căzut în pat, muşcându-mi limba şi scrântindu-mi mâna dreaptă, aşa că nu voi mai putea vorbi şi scrie despre romnul Januvia multă vreme. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Lucian GRUIA</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-41550591992147740372017-06-18T12:16:00.002-07:002017-06-18T12:21:00.008-07:00 O excepțională carte pentru istoria literaturii române: Daniel Corbu, POEZIE ȘI CONFESIUNE *<br />
<br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"></span></div>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><a href="https://1.bp.blogspot.com/-ZbJpokmGpFo/WUbSfGY_1rI/AAAAAAAAQpc/OdOW71uvkd0CDzhb9IrPehy7807mp4_KgCLcBGAs/s1600/coperta%2BDaniel%2BCorbu-9iunie%2B%2B%2B%2B%2B%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="466" data-original-width="1024" height="180" src="https://1.bp.blogspot.com/-ZbJpokmGpFo/WUbSfGY_1rI/AAAAAAAAQpc/OdOW71uvkd0CDzhb9IrPehy7807mp4_KgCLcBGAs/s400/coperta%2BDaniel%2BCorbu-9iunie%2B%2B%2B%2B%2B%25282%2529.jpg" width="400" /></a></span></div>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Atunci când poeții “din falanga moldavă” (Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru, Horia Zilieru, Nichita Danilov, Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon ș.a., Daniel Corbu fiind el însuși un exponent strălucit al acestei „falange poetice”) vor face obiectul unei viitoare istorii a literaturii române, cartea lui Daniel Corbu “Poezie și confesiune” își va etala pe deplin caratele, fiindcă marele ei merit este acela de a ne oferi interviuri cu poeții respectivi, interviuri care sunt veritabile radiografii-confesiuni asupra viziunilor poetice și a condiției lirice în contextul epocii în care acești poeți s-au afirmat și au existat.</span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> Atunci când am făcut FILOLOGIA la Iași, la începutul anilor ’70, am avut șansa să cunosc majoritatea poeților din cartea lui Daniel Corbu, iar peste ani (1991 – 1996, când am fost redactor la Departamentul literatură și artă al Radioteleviziunii Române, cum se numea inițial instituția unde am dat concurs, departament care a devenit mai târziu Radio România Cultural) am avut chiar șansa să realizez interviuri cu mulți din acești poeți, de aici interesul meu deosebit pentru lectura cărții inițiatorului „Colocviilor Naționale de Poezie de la Neamț”. Daniel Corbu se dovedește un autor extrem de inspirat (ar fi un truism sa afirmăm “și documentat“) atunci când dorește să realizeze aceste interviuri nu doar ca pe o ocazie de a discuta – ca poet – cu poeții, ci de a “radiografia” viziunile lor, opțiunile lor, lucrurile care ar fi putut avea impact asupra creației lor (Mihai Ursachi : “Nemții au o mare poezie. Gândește-te la Faust. Complet. Citit și recitit. La Hölderlin. Pe urmă, Rilke. Dar Trakl, acest sinucigaș nenorocit, e mai important decât Rilke.”, Cezar Ivănescu: „ Iașul rămâne, așa cum afirmă orientalistul Sergiu Al. George, singura cetate din lume care comunică subteran cu India.”, Lucian Vasiliu: “Am crescut în cultul prieteniei. O cultiv cu îndărătnicie, dincolo de omenești dezamăgiri. Mi-s pildă Pogor și Negruzzi, Sadoveanu și Topârceanu, să zicem…De la Cârlibaba la cârlimoși.” Vasilian Doboș: “ În Bârlad, unde locuiam atunci, eram un grup de câteva talente în construcție…Școala mea literară este cea a tuturor valorilor de pretutindeni pe care, până acum, am reușit să le citesc, nu neapărat modele poetice, mai degrabă modele morale și de gândire.” , Cassian Maria Spiridon: „Cred că fiecare are partea lui de cer.”).</span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> Un privilegiu este valorificat cu inteligență auctorială de către Daniel Corbu; atunci când realizează aceste interviuri-radiografii, unele în locuri consacrate (precum cel cu Nichita Danilov „Copou, sub teiul lui Eminescu, iunie 2004”, cel cu Horia Zilieru, „Iași, Cafeneaua Muzelor, mai, 2004”, fie la „Bolta Rece, octombrie, 2001” sau la „Iași, Redacția „Convorbiri literare”, iunie, 2004) , el are șansa să propună celor intervievați câte o întrebare despre modul cum aceștia percep propria sa viziune lirică. Iar răspunsurile se constituie într-o secțiune dedicată chiar autorului cărții „Poezie și confesiune”. Am rezervat pentru final o secvență din această secțiune. Răspunzând unei întrebări adresate de către Nicolae Panaite, Daniel Corbu afirmă la un moment dat: “Semn că dacă zidești o Ană, trebuie să te gândești mai întâi dacă acea construcție merită sacrificiul.” Nu știm care Ană va fi “zidit” autorul “Plimbării prin flăcări“ (titlul volumului său de la Cartea Românească din 1988) pentru „Poezie și confesiune” , dar această construcția merită – pe deplin – sacrificiul. Un sacrificiu, nu ne îndoim, făcut cu plăcere și abnegație.</span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<b><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Ioan IACOB</span></b><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<br />
<div>
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-64416382349245264102017-05-09T13:41:00.003-07:002017-05-09T13:41:22.473-07:00<div style="text-align:center;"><div style="margin:8px 0px 4px;"><a href="http://www.calameo.com/books/0001262734aad7ce7575d" target="_blank">Revista Feed Back, nr.3-4, 2017</a></div><iframe src="//v.calameo.com/?bkcode=0001262734aad7ce7575d&mode=mini" width="480" height="300" frameborder="0" scrolling="no" allowtransparency allowfullscreen style="margin:0 auto;"></iframe><div style="margin:4px 0px 8px;"><a href="http://www.calameo.com/" target="_blank">Read more publications on Calaméo</a></div></div>adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-52103263622167135262017-05-06T12:23:00.003-07:002017-05-06T12:32:28.349-07:00Januvia, romanul unui poet<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-eW62D8vFjy0/WQ4kVHzQTBI/AAAAAAAAQkA/_l41NF3i7ec_8EdZ9lNA1ul0ORUFkH8tACLcB/s1600/Januvia%2Bcop.1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://3.bp.blogspot.com/-eW62D8vFjy0/WQ4kVHzQTBI/AAAAAAAAQkA/_l41NF3i7ec_8EdZ9lNA1ul0ORUFkH8tACLcB/s320/Januvia%2Bcop.1.jpg" width="224" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
In contextul romanului românesc contemporan, ,,JANUVIA,, de Daniel Corbu (Editura Princeps Multimedia, 2017 ) este o scriere oarecum atipică polemizând parcă programatic cu construcţiile complicate şi inextricabile elaborate pe tehnici narative pretenţioase. Intertextualismul optzeciştilor pe care şi autorul de faţă îl reprezintă se regăseşte şi el în roman, dar în forme discrete, infuzate fin în ţesătura sa epică. În ansamblu, Januvia rescrie romanul lui Daniel Defoe, ,,Robinson Crusoe,, împletit cu fire din ,,Insula lui Euthanasius,, de Mihai Eminescu, cu proze din Mircea Eliade şi cu scrieri ezoterice despre practice budiste şi yoghine.Toate acestea se articulează într-o amplă meditaţie-eseu despre artist, iubire ,prietenie, natură, aşadar despre individ raportat la umanitate şi la univers. </div>
<div style="text-align: justify;">
Personajul principal, Eduard Bazon, pictor cu recunoaştere mondială, trecut de tinereţe, se retrage pe o insulă pustie, pe Januvia, hotărât să renunţe total la pictură şi la scris pentru a-şi trăi restul vieţii într-o singurătate absolută. Naraţiunea urmăreşte preparativele necesare traiului pe insulă, aşa încât sihastrul să poată beneficia de condiţii civilizate: locuinţă, curent electric, grădină de flori şi de legume, ponton pentru ambarcaţiuni etc.Înţelegem treptat motivele acestei izolări voluntare , surprinzătoare pentru toţi prietenii săi şi pentru lumea artiştilor. Este vorba de pierderea femeii iubite, Rose Marie, în cunoscutul accident de avion plecat din Malayezia şi dispărut cu desăvârşire în apele Oceanului Indian. Singurătatea de pe insulă este considerată potrivită ascezei de care artistul are nevioie pentru meditaţie şi pentru reluarea exerciţiilor yoghine începute demult la Paris şi întrerupte de mutarea sa la Melbourne. Eduard Bazon este ,,un Robinson cu insula în suflet,, ,cum spune un poet, un însingurat concentrate pe realităţile interioare, pe ecourile reverberate în conştiinţa sa de amintiri, de voci venite din eterul unor gânduri ori stări care încă îl mai ţin legat de lumea lăsată în urmă. Există mai întâi o etapă de adaptare, de luare în posesie şi de cunoaştere a insulei.Aceasta este un Paradis, unul fără Evă, dar stăpânit obsedant de şerpi, unul dintre ei, pe care artistul îl numeşte Parsifal fiind ceva aparte prin atenţia şi încântarea cu care ascsultă muzică simfonică. Ca în romanele de aventuri cu piraţi, se petrec şi pe Januvia lucruri spectaculoase: explorarea unei peşteri în care este descoperită o comoară, dar şi un schelet uman, încercarea unor tineri drogaţi şi agresivi de a cuceri insula, o invazie stranie de păsări cu pene roşii, o ambarcaţiune în derivă, fără echipaj etc.Artistul descoperă o lume nouă şi un nou mod de viaţă şi se lasă călăuzit de instinctele întemeietorilor : îşi amenajează locuinţa, cultivă legume şi flori, pescuieşte, îşi prepară ceaiuri din plantele adunate. Acţiunile sale sunt dublate de reflecţii prin care caută să identifice un sens sau un semnal în întâmplările cotidiene, toate acestea amintind de romanele filozofice iluministe ale lui Voltaire unde ,,cultivarea grădinii,, devenea o metaforă a autodesăvârşirii fiinţei. Acestei febrilităţi existenţiale îi corespunde în chip firesc nevoia de a picta, ca un catharsis, deşi venise pe insulă hotărât să abandoneze arta. De aici şi una dintre dimensiunile eseistice ale romanului, , o sumă de consideraţii despre artă, despre culoare şi atmosferă, despre tehnici de transfigurare plastică. Succesiunea de ,,marine,, pictate pe insulă capătă semnificaţia unei eliberări de ceea ce este ,,lumesc,, , de reziduurile civilizaţiei moderne europene sau australiene existente încă în fiinţa artistului, purificare absolut necesară în condiţiile ascezei. Tablourile sunt ultimele mesaje trimise de Eduard Bazon în lume, testamentul său artistic , admirat dar neînţeles pe deplin de vizitatorii galeriilor din Paris ori Los Angeles. În acelaşi demers anterior ascezei se înscrie şi despărţirea de prietenii apropiaţi veniţi să-l aniverseze şi să-l recheme din izolare. Desprinderea se raportează nu doar la ceea ce ţine de dimensiunea spirituală, de artă şi de legăturile afective cu cei apropiaţi, ci şi la activităţile practice care definesc existenţa cotidiană. Grădina de legume şi de flori este abandonată, totul pe insulă se sălbăticeşte şi se întoarce la primitivismul său natural, şarpele-dragon meloman îşi încetează apariţiile. Nici însemnările din jurnal nu-şi mai au rostul fiindcă, asemenea picturii, cuvintele sunt şi ele ancore trainice în adâncurile umanului de care personajul se vrea eliberat. Doar ceasul rămâne în ,,inventarul,,zilei, nu pentru a măsura ,,lunga timpului cărare,, ,ci pentru a înregistra secvenţele temporale din ce în mai lungi ale meditaţiei şi ale levitaţiei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aşa cum am subliniat deja, complexitatea structurală a romanului este ilustrată şi de componenta eseistică , de multitudinea reflecţiilor care determină altitudinea intelectuală a scrierii. Reflecţiile se transformă din expozeu teoretic în trăire autentică graţie ,, poveştii,, , epicului care constituie sângele şi carnea ideilor, convingere mărturisită de personajul narator chiar din preambulul romanului: ,,De la Forster ştiam că povestea e umbra oricărui gen literar. Chiar şi eseul (să nu vorbesc de orice operă de artă , picturală, muzicală ) are nevoie de poveste,, . Surprinzător este faptul că scrisul în ansamblul său, confesiunea, constituie pentru artistul de 63 de ani, autoexilat pe Januvia, un păcat, o încălcare a unui principiu declarat anterior, interdicţia de a scrie. ,,Păcatul,, este comis însă după primele zece zile de recluziune: ,,Am simţit, imperios, impulsul de a scrie cuvinte despre schimbarea pe care mi-am dorit-o…Vreau doar să pun întrebări , într-o singurătate mai pură, lipsită de zgomotele din jur şi de inerentele platitudini,,. Scrisul este asimilat impulsului, instinctului, subiectivităţii profunde, necesităţii iraţionale , este manifestarea intelectuală care să consume omenescul pentru a face posibilă evanescenţa. ,,Trestia gânditoare,, are încă nevoie de pendulare, de legănare între întrebări şi răspunsuri, între certitudini şi îndoieli. Spiritul interogativ caută justificări: ,,Mă întreb de ce să scriu…Nu sunt nici filozof, nici înţelept… Sunt un simplu căutător…,,Cuvântul scris pavează drumul către iluminarea divină, este pentru personaj ,,un purificator catharsis,, care îl ajută să lase în urmă ,,pentru totdeauna, un trecut dolofan, ticsit de pasiuni, de cărări sentimentaloide, de greşeli, slăbiciuni, de multe caraghioslâcuri de boem agitat, de glisări orgolioase între zeiesc şi caraghios,,. Scrisul devine astfel un demers conştient spre eliberare totală, spre starea de stăpân asupra fricii de moarte. Singurătatea sa absolută diferă fundamental de cea a sihaştrilor biblici: ,,Voi deveni un pustnic fără profeţii,, .După un an de viaţă solitară Eduard Bazon este convins că ,,singurătarea adevărată, neimpusă, lejeră, naturală, te fereşte de ridicol ,, .Absenţa totală a reperelor , a contextului, a determinărilor deschide calea sicerităţii absolute necesare iluminării. Glisarea meditativă către relaţia dintre artist şi lume, dintre pictor şi arta lui se produce firesc, pe nesimţite. Aforismele inserate în text imprimă acestuia energie reflexivă, problematizează lectura: ,,Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii (adică ieşite din comun, ar fi nota noasatră!) ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte,, .Artistul nu poate fi astfel ,,înţelept,, fiindcă emoţia necesară creaţiei este provocată doar de ceea ce se abate de la normă şi de ceea ce aparţine inefabilului. Inspiraţia este o taină de natură să îl uimească pe artistul care se simte un instrument al divinităţii: ,,De acest ceva-altceva te miri tu însuţi şi te bucuri că totul a trecut prin tine. Inspiraţia, ce fenomen acaparator! Ca o fecundare,, .Refecţiile despre prietenie, despre iubire, despre credinţă, pornesc toate de la ,,poveste,,, cresc din pământul fertil al epicului şi asigură o naraţiune antrenantă. Januvia este definită de Eduard Bazon ca un Purgatoriu, un preambul al despărţirii spiritului de materie, de concret şi de efemer.,,În cei cam patru ani pe insulă mi s-a activat ochiul lui Shiva… pentru că viziunile de acum nu au legătură cu lumea formelor, doar cu nivelul lumii spirituale, ultrasensibile,, . Exerciţiile yoghine îl vor conduce firesc spre evanescenţa visată, apostazia, ,,moartea fără rest,, , dispariţia totală. Asemenea lui Euthanasius , Eduard Bazon devine absenţă pură, mister al spaţiului profan, eliberare miraculoasă de frâiele omeneşti.</div>
<div style="text-align: justify;">
Urmărim în cele peste trei sute de pagini ale romanului o aventură iniţiatică, demersul conştient, programat al unui personaj în pregătirea ,,marii treceri,, .Eduard Bazon, pictorul sexagenar, părăseşte infernul lumii moderne, trăieşte purgatoriul singurătăţii şi al ascezei, al meditaţiei şi al iluminării şi se evaporă într-un paradis închipuit, visat, anticipat. Scriitorul a construit pentru această traiectorie a personajului un scenariu epic original în care anecdoticul spectaculos se îmbracă într-un halou eseistic bine controlat. În ciuda acestor calităţi evidente, personajul Eduard Bazon pare oarecum artificial, neconvingător pe deplin. Impresia este că prin el scriitorul ilustrează o teză, face un experiment, particularizează teorii şi practici spiritualiste deplasând accentual de pe problematica artistului contemporan pe transcendenţa credinţelor orientale. Chiar şi aşa, prin ineditul poveştii, lectura rămâne captivantă, obligă la conexiuni culturale, provoacă zăbave pentru reflecţie şi interpretare, te îmbogăţeşte spiritual. Prozatorul este dublat de poetul Daniel Corbu, aspect evident nu doar din substanţa lirică a textului, din aura simbolică a multor secvenţe , ci chiar şi din titlurile metaforice ale diverselor capitole; ,,Melancolia ca rană a frumuseţii,, , ,,Absenţa ca teroare,, , ,,Pavilionul purei singurătăţi,, , ,,Daruri din haruri,, etc. Este posibil ca şi numele insulei, Januvia, să poarte în sine sugestii semantice. Mă gândesc la un derivat de la Janus, zeul cu două feţe, una îndreptată spre viitor, cealată spre trecut , multiplicare de înfăţişări ,de expresii, de mesaje, lucru valabil şi pentru insula care îi oferă unicului ei locuitor experienţe, revelaţii, iniţieri multiple. Januvia constituie aşadar un roman provocator, cu deschideri multiple, cu etajări hermeneutice, accesibil şi esoteric în egală măsură, creaţia unui poet care şi-a pus, pentru un timp, veşmintele prozatorului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: left;">
<b> </b></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b> </b><span style="text-align: left;"><b> Paul ANDRONE </b> </span> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-27354670855020939202017-03-18T10:57:00.000-07:002017-03-19T03:27:55.247-07:00Criticul francez Jean-Marie le Sidaner despre poezia lui Daniel Corbu<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;">Les poèmes de Daniel Corbu me plaisent pour plusieurs raisons: leur ironie peut-être d’abord qui permet de tempérer le lyrisme, de lui donner plus de force, - leur dimension méthaphysique ensuite: le poète parve à nous faire sentir les questions essentielles de l’homme dans une expression et un vocabulaire concret, quotidien. Daniel Corbu dévellope au quotidien un univers de fables qui se sauvent pas du désastre. De fables qui ouvrent sur le vide.</span><br />
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;">Jean-Marie le SIDANER</span><br />
<div>
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-90529441133486207202017-03-18T10:53:00.002-07:002017-03-18T10:53:40.371-07:00Scrisoare către SABIN BĂLAŞA<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-ZHjmpZiRVdc/WM1zq7vJD6I/AAAAAAAAQag/2SOWSQ3f-swOyXJdEVD08SsP1nfjTQ76ACLcB/s1600/Scrisoare%2Bcatre%2BSabin%2BBALASA.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://1.bp.blogspot.com/-ZHjmpZiRVdc/WM1zq7vJD6I/AAAAAAAAQag/2SOWSQ3f-swOyXJdEVD08SsP1nfjTQ76ACLcB/s640/Scrisoare%2Bcatre%2BSabin%2BBALASA.jpg" width="435" /></a></div>
<br />adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-73962696833918083042017-03-16T10:06:00.000-07:002017-03-16T12:05:21.744-07:00Daniel Corbu – un poet de care se sparg maladiile acestui veac<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: 14pt;"> </span><span style="font-family: georgia, 'times new roman', serif; font-size: 14pt;">Nu mai citisem de multă vreme - de când a tradus maniera transmodernistă pe înţelesul celor mulţi şi neiniţiaţi - o carte semnată de scriitorul ieşean Daniel Corbu. De bună seamă ştiam şi eu, ca mulţi-alţii că autorul este o doxă, un luminat traversat de toate adumbririle veacului, că trece drept un neobosit făclier al spiritului ieşean, dar nu aveam, (nici acum nu le am) toate dovezile la îndemână.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> Acum, că m-a onorat cu ultima sa carte de poeme, <b>Ferestrele oarbe </b>(Editura Princeps Multimedia, Iaşi, 2016) m-aş încumeta să vorbesc mai aplicat şi, oricum, într-o mai deplină cunoştinţă de cauză despre eruditul scriitor pe care-l ţin în aprecieri ne-erodate şi-n aceleaşi vechi şi ne-alterate graţii recetive. Doar îi urmăresc prestaţiile literare de ani buni, ce zic, de decenii, de pe când edita revista <b>Panteon </b>– una din publicaţiile cu ţinută, cu ştaif ce s-au editat la noi după marea îmbulzeală decembristă, când s-au bulversat valorile şi s-a dat frâu liber la manelizarea culturii. Rezolubil, încăpăţânat şi drept ca un cedru de Liban, Daniel Corbu a refuzat să facă loc diletantismului şi şi-a apărat proiectul de ispitele alterării cu o dârzenie cum, poate, doar Nichifor Crainic s-o fi mai activat pe vremea când făcea dispecerat cultural </span><st1:personname productid="la G¬ndirea."><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">la <b>Gândirea.</b></span></st1:personname><b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-7dS1chTV5Zk/VpfoQleoxXI/AAAAAAAAOD0/YTSEOo-YFcI/s1600/ferestre%2Bcop%2B1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; font-family: georgia, 'times new roman', serif; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-7dS1chTV5Zk/VpfoQleoxXI/AAAAAAAAOD0/YTSEOo-YFcI/s320/ferestre%2Bcop%2B1.jpg" width="225" /></a><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></span><span style="font-family: georgia, 'times new roman', serif; font-size: 14pt;"> Revin însă la volumul în discuţie; Daniel Corbu are propriul său buchet de principii poetice constituite într-un cod poetic catalitic şi propensiv, cu virtuţi harice, ductile şi sporitoare în optimizarea actulul de creaţie.</span><i style="font-family: georgia, 'times new roman', serif; font-size: 14pt;"> …Se-avântă/ acolo unde misteru-i mai profund/ iar spaima de viaţă şi de moarte/ e salvată doar prin iubire. El ştie: cea mai curată fântână e lacrima.</i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">În general, poetului îi place să plonjeze dincolo de real, dar unde se poate evada din truismele existării? Ce este dincolo de real, în prelungire, în pandant, sau în opoziţie cu realul, cu imanenţa, cu empiria? Scotocind firidă cu firidă prin imperiul posibilului ajunge la concluzia că dincolo de real nu poate exista decât împărăţia biblică peste care tronează nu un Dumnezeu mort, cum credea Nietzsche, ci unul obosit, sau chiar în concediu, lăsând <b>transcendenţa goală</b> <i>Nici un răspuns, Doamne, la repetatul meu/ strigăt! Îmi fac de lucru în jurul absenţei/ lipăi în preajma unei fericiri iluzorii/ tot mai mult cred că MOARTEA/ E SINGURA INSTITUŢIE CARE </i></span><st1:personname productid="MAI IMPUNE RESPECT"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">MAI IMPUNE RESPECT</span></i></st1:personname><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> (<b>Transcendenţa goală).<o:p></o:p></b></span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><b><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></i></b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">De multe ori, în dialogurile sale cu transcendenţa, poetul nu-şi reprimă accentele abrazive şi astrigente, deşi, în subtext, se raportează </span><st1:personname productid="la El"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">la El</span></st1:personname><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> ca la o autoritate având toate atributele prevăzute în textul biblic. <i>CE-AI SĂ TE FACI, DOAMNE, CU ABSENŢA MEA/ când gândurile şi dorinţele-mi ca un praf cosmic/ nu îţi mai atinge geana/ când nu voi mai albi în aşteptarea cântecului/ primordial/ şi nu se vor mai deschide hubloanele visării/ când întrebările şi mireasma-mi de-omenesc/ nu voi mai fi/ când nu vor mai rătăci prin labirintul/ literei A şi nu-ţi voi mai cerşi/ forma concretă a zborului? Ce-ai să te faci, Doamne, cu absenţa mea/ când peste tot ceea ce acum sunt/ va dansa risipirea? <b>(Fericitul diluviu).<o:p></o:p></b></i></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><b><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></i></b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Nu spun, Doamne fereşte, că poetul este un răzvrătit lipsit de pietate şi-n război nietzscheean cu Cerul. Dimpotrivă, Îl invocă adesea cu evlavie, ştie <b>Drumul Damascului</b> şi chiar rescrie, într-o variantă personală rugăciunea <b>Tatălui nostru</b> - fundamentală în cadrul credinţei creştine. <i>Iartă-mi insistenţa zadarnică/ şi iartă-mi freamătul lăuntric/ înspre iluminare</i> ş<i>i dârele de speranţă deşartă/ ce urcă la ceruri/ şi nedesprinderea de pământ/ pe care ca o pecete a nezborului mi-ai dat-o/ şi până la urmă binecuvântează Tată/ al nostru/ scrisele şi nescrisele manuale/ ale implacabilei singurătăţi (<b>Tatăl nostru).</b></i> Invocă <b>Cina de taină </b>şi<b> </b>asemeni lui Zarathustra ( cel căruia cămilele îi sunt bolnave) se erijează într-un cuminte <b>Păzitor de capre).<o:p></o:p></b></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Unde mai evadează poetul din realul amorf şi contrângător pentru a-şi găsi un minim de confort subiectiv? Asemeni lui Cioran cochetează cu Neantul (golul, vidul, vagul, nimicul), ceea ce îi induce o stare de melancolie, de plictis, de zădărnicie, de moarte, mai exact, de toate maladiile acestui veac, dar şi de speranţă, de izbăvire printr-o terapeutică a iubirii. Tatonează Neantul, străfundurile lui şi nu se înfricoşează de avertismentul lui Noica privind spaimele ce le poate provoca prăpăstiile lui.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: 14pt;"> Cum poetul Daniel Corbu corespunde cel mai bine tipologiei pe care care Cioran o suspecta nu de inteligenţă, ceea ce ar fi fost banal, ci de un exces de inteligenţă (<i>le plus sage</i> <i>), </i>nu-i mai rămâne decât să suporte toate consecinţele ei indigeste. De-ar fi fost numai inteligent, s-ar fi pliat confortabil pe real şi-ar fi fost om ca toţi oamenii, aşa însă trebuie să spargă circumferinţa <i>cercului strâmt </i>şi să adulmece ceea ce este dincolo de marginile lui, iar dincolo de real nu mai întâlneşte, am mai spus, decât neantul, divinul, reveria, Eul, care reclamă <i>făclia întoarsă</i> şi, bineînţeles, toată epistemologia posibilului. Or, explorarea lor nu mai presupune cunoaşterea carteziană, ci o cunoaştere a cunoaşterii, ceea ce înseamnă altceva, înseamnă asumarea golurilor din textul lumii, adică luciditate, iar menirea lucidului este să rămână neînţeles şi nefericit. Nu este un destin de invidiat, dar poetul se pare c-a înţeles, trebuie să-şi poarte povara lucidităţii şi toate consecinţele derivate. Îi mulţumesc pentru această carte nebună şi-i promit să-i urmăresc cu interes prestaţiile viitoare<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: 14pt;"> <o:p></o:p></span></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;">
<b><span lang="RO" style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: 14pt;">Ionel NECULA <o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> <b> <o:p></o:p></b></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> <i> <o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> </span></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-46015392888452823232017-03-11T06:41:00.004-08:002017-03-11T06:43:48.566-08:00Fotografii, 2016<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-eAlLHkkGLvE/WMQKwj2qotI/AAAAAAAAQX8/3siSg1OpmgA8mj_pjk9TjZA286jOZAwfwCLcB/s1600/Cautari%2Bprin%2Bgradini%2B%2Binnoptate%252C%2B%2B2016%2B%25281%2529.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="257" src="https://4.bp.blogspot.com/-eAlLHkkGLvE/WMQKwj2qotI/AAAAAAAAQX8/3siSg1OpmgA8mj_pjk9TjZA286jOZAwfwCLcB/s400/Cautari%2Bprin%2Bgradini%2B%2Binnoptate%252C%2B%2B2016%2B%25281%2529.JPG" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Căutări prin grădini înnoptate</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-N64tKlNbFJY/WMQLCYr4FXI/AAAAAAAAQYA/MiLvKvk69b4a8o8jRlBa-pH6VDiY5kwQgCLcB/s1600/D.%2BCorbu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://2.bp.blogspot.com/-N64tKlNbFJY/WMQLCYr4FXI/AAAAAAAAQYA/MiLvKvk69b4a8o8jRlBa-pH6VDiY5kwQgCLcB/s320/D.%2BCorbu.jpg" width="261" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Daniel Corbu</span><br />
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-msh_jTcXlJM/WMQLLzAjzMI/AAAAAAAAQYE/KDtcJnHShzcAXxf0LjryRA7zWhUGLY4QQCLcB/s1600/Daniel%2BCorbu%2Bimpreuna%2Bcu%2BHoria%2B%2BZilieru%252C%2Btot%2Bla%2BIasi.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="281" src="https://1.bp.blogspot.com/-msh_jTcXlJM/WMQLLzAjzMI/AAAAAAAAQYE/KDtcJnHShzcAXxf0LjryRA7zWhUGLY4QQCLcB/s320/Daniel%2BCorbu%2Bimpreuna%2Bcu%2BHoria%2B%2BZilieru%252C%2Btot%2Bla%2BIasi.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Danniel Corbu cu Horia Zilieru</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-D-gTUH9FItQ/WMQLafyZY4I/AAAAAAAAQYI/iA8T_2T0nJoURSa3JQ0_xJvX0xGseZ6rwCLcB/s1600/Ilie%2BZanfir%2Bsi%2BDaniel%2BCorbu%252C%2B%2BGalati%252C%2B2016.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://4.bp.blogspot.com/-D-gTUH9FItQ/WMQLafyZY4I/AAAAAAAAQYI/iA8T_2T0nJoURSa3JQ0_xJvX0xGseZ6rwCLcB/s320/Ilie%2BZanfir%2Bsi%2BDaniel%2BCorbu%252C%2B%2BGalati%252C%2B2016.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Danniel Corbu cu Ilie Zanfir, Galaţi 2016</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-VE9wdM_djyM/WMQLthU9xdI/AAAAAAAAQYQ/QjEhwAKqWl0xQlvogJJiuxD7H3visIpQgCLcB/s1600/Teodor%2BParapiru%252C%2BIlie%2BZanfir%252C%2B%2BDaniel%2BCorbu.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="208" src="https://4.bp.blogspot.com/-VE9wdM_djyM/WMQLthU9xdI/AAAAAAAAQYQ/QjEhwAKqWl0xQlvogJJiuxD7H3visIpQgCLcB/s320/Teodor%2BParapiru%252C%2BIlie%2BZanfir%252C%2B%2BDaniel%2BCorbu.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Teodor Parapiru, Ilie Zanfir, Daniel Corbu</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-o6X43qgI6iA/WMQMFvDDA0I/AAAAAAAAQYU/DTTi11QQI40PP-0WsBhvmtDP7IFiBQsUwCLcB/s1600/O%2Bsemnatura%2Bin%2BCartea%2Bde%2Baur%2Ba%2B%2BMuzeului%2BKogalniceanu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://2.bp.blogspot.com/-o6X43qgI6iA/WMQMFvDDA0I/AAAAAAAAQYU/DTTi11QQI40PP-0WsBhvmtDP7IFiBQsUwCLcB/s320/O%2Bsemnatura%2Bin%2BCartea%2Bde%2Baur%2Ba%2B%2BMuzeului%2BKogalniceanu.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">O semnătură în Cartea de aur a Muzeului Kogălniceanu</span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-4259574886984179652017-01-22T10:30:00.004-08:002017-01-22T10:35:03.581-08:00O CARTE DESPRE OPTZECIȘTI<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Gheorghe GRIGURCU </span></div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-kjCdofeNzYg/WIT5zVZiiOI/AAAAAAAAQOw/4XoEaDAM9tcPTyGCLLoOJbuQTmdcW08ewCLcB/s1600/Rostirea%2B1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-kjCdofeNzYg/WIT5zVZiiOI/AAAAAAAAQOw/4XoEaDAM9tcPTyGCLLoOJbuQTmdcW08ewCLcB/s320/Rostirea%2B1.jpg" width="227" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-GP92ZpFz_fs/WIT52G34wVI/AAAAAAAAQO0/VNFWax4V3zIThMXlt-5J6DhQfE6YZWxzgCLcB/s1600/Criticul%2Bliterar%2BGheorghe%2BGrigurcu%2B%2Bprezentind%2Bcartea%2BROSTIREA%2BPOSTMODERNA.%2BGENERATIA%2B80%2BIN%2BLITERATURA%2BROMANA%2B%2Bde%2BDaniel%2BCorbu.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://3.bp.blogspot.com/-GP92ZpFz_fs/WIT52G34wVI/AAAAAAAAQO0/VNFWax4V3zIThMXlt-5J6DhQfE6YZWxzgCLcB/s320/Criticul%2Bliterar%2BGheorghe%2BGrigurcu%2B%2Bprezentind%2Bcartea%2BROSTIREA%2BPOSTMODERNA.%2BGENERATIA%2B80%2BIN%2BLITERATURA%2BROMANA%2B%2Bde%2BDaniel%2BCorbu.JPG" width="240" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Daniel Corbu își așează ampla scriere închinată poeților optzeciști sub semnul a două concepte similar discutabile: generația și postmodernismul. Prețuirea în bloc a autorilor în chestiune pare din partea d-sale una entuziastă, afirmarea lor fiind socotită a fi nu mai puțin decît „cel mai spectaculos fenomen din literatura noastră de după al doilea război mondial”. Aceasta în pofida faptului că exegetul nu este insensibil la punctele vulnerabile ale „generației”, citînd mai la vale, aprobator, chiar opiniile noastre: „Ca orice postură gregară, generația tinde a-și elabora o retorică demagogică. Majoritatea proclamațiilor de generație au o notă jenantă prin exces. (…) Sub aspectul unei false protecții, personalitatea e redusă la condiția unui indice al unui colectiv, al unei unități dintr-o colonie (Balzac definea generația drept o dramă cu patruzeci de mii de personaje principale!). Din punct de vedere etic, cultul generației nu reprezintă altceva decît un conjuncturalism sui generis. Valorile modeste, pînă și nonvalorile sînt deseori înălțate în chip factice la rangul unor valori exponențiale. Valorile de rang mai înalt nu sînt oare jignite prin promiscuitatea unor încadrări accidentale?”. Așadar ar fi vorba în cazul de față mai curînd de o cutumă a clasificării decît de un criteriu de selecție valorică. Aceasta e, în perspectiva lui Daniel Corbu, suficient de generoasă cuprinzînd nu mai puțin de optzeci de nume. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Cît privește postmodernismul, e vorba de un termen extrem de mobil, cameleonic, cunoscînd aproape atîtea accepții cîți cercetători l-au utilizat, cum ar fi, între alții, Guy Scarpetta, John Barth, François Lyotard, Ihab Hassan, Gerald Graff, Gianni Vattimo, ca și, pe tărîm mioritic, semnatarii unui întreg număr din Caiete critice (nr.1- 2/1986) consacrat temei. Observație de bun simț a lui Daniel Corbu: „Concept generos, magnetic, dar aproape inoperabil, postmodernismul a creat la noi o harababură ideatică provocatoare de confuzii”. La ce ne-am putea totuși opri? La un sfîrșit al sfîrșitului în care post nu coincide cu anti, cum crede Vattimo? La un „paradox al viitorului”, cum socotește Lyotard, sau la „o veritabilă fatalitate a expresiei critice” conform lui Ihab Hassan, sau chiar la un „modernism fără modernitate”, în optica unui Virgil Nemoianu, în raport cu literele românești? Opiniile divergente, nu o dată antitetice, abundă. Uneori chiar sub aceeași semnătură și-n același text, cum se întîmplă cu Al. Mușina. Pe de-o parte: „Ne-am cam plictisit, să recunoaștem, de poezia oraculară. Zeul în numele căruia pretinde a vorbi nu există”. Pe de altă parte: „Sacrul nu dispare, ci se topește, se ascunde în profan. Sub crusta obișnuințelor, a rutinei și a cuvintelor uzate colcăie o lume mirifică de senzații și sentimente, o «realitate feerică»; poetul va descoperi (sau înscena) adevărate epifanii ale banalului”. Sîntem de părere, așa cum ne-am îngăduit a afirma și altădată, că ar fi nimerit să vedem în așa-zisul postmodernism un soi de clasicism al modernismului, implicînd o relație sincronică a tuturor atitudinilor și procedeelor sale. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Daniel Corbu pare a se apropia la rîndu-i de o opinie echilibrată, numind postmodernismul „un moment Babel al culturii noastre”, „o recuperare și o reseminare a clasicității și modernității”, „o pluralitate nesfîrșită a limbajelor”. Dovezi găsim cu ușurință. Numeroși autori au găsit cu cale a atribui postmodernismului trăsături „caracteristice” care se potrivesc însă întrutotul antecesorilor lor, moderniști sadea. Petru Poantă crede a putea diferenția optzecismul astfel: „Caracteristica esențială a (paradigmei) acestuia este: descoperă lumea odată cu descoperirea poemului, altfel spus, o scrie, nu o descrie sau, mai exact, lumea se scrie pe sine pe măsură ce poemul este elaborat”. Dar nu cumva aceasta e o trăsătură a modernismului pur și simplu? Iar următoarele cuvinte ale lui Ion Simuț nu cumva au o bătaie mai lungă decît cea a postmodernismului pe care-l au în vedere? „Generația ‘80 s-a afirmat pentru radicalism estetic, din necesitatea (sau calculul) de a-și impune originalitatea într-un mod frapant. Față de ceremoniile poetice anterioare, a lansat principiul unei largi deconvenționalizări a lirismului”. Daniel Corbu însuși îi vede pe optzeciști drept niște poeți exclusiv O carte despre optzeciști urbani: „Locul de desfășurare al faptelor poematice este orașul. (…) Cu această generație poetică putem spune fără rezerve că poezia română s-a citadinizat total”. Dar cu un Ilarie Voronca, cu un Tristan Tzara, cu un Gellu Naum etc. nu s-a întîmplat același fenomen? Sau despre producția lui Cristian Popescu: „Martorul faptelor realului este un personaj imaginar, asistent și complice, bufon sau tragic, perfect egal cu «hipocrit lecteur»” (sic!). Dar „martorul” unui Emil Botta, al unui Leonid Dimov, al unui M. Ivănescu n-ar fi unul similar? </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Mai aproape de realitate ni se înfățișează următoarea fișă caracterologică a generației cu pricina în care contingențele cu poetica anterioară, inevitabile, nu apar scoase în prim-plan drept note ale inovației cu orice preț, în care aceasta nu e gonflată pînă la unicități inoportune: „La un sfîrșit de secol în care ritmurile se schimbaseră, pulsul vieții era altul, limbajul cotidian se îmbogățise prin tehnicizare, poezia nu putea să rămînă în urma vieții. Ea trebuia să adauge (și a adăugat) tradiției, printr-o nouă expresie poetică, o experiență umană nouă, o altă dimensiune a lumii lăuntrice. Poezia nu mai este văzută de către poeții generației ‘80 ca o imagine fictivă a realității, o aspirație spre ideal, ci în căutările sale lirice, un neoexpresionist de forță, cititorul în marmoră, oracolul celest…”. Sau: „Adoptînd o formulă proprie a biografismului, precum și pedanteriile poemului baroc, poezia lui Gheorghe Vidican, în care coexistă diafanul cu elementul textual violent, este un univers original și magnetic”. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Alte caracterizări în schimb conturează cu o sensibilă exactitate profiluri autentice: „Industrios, Vinicius aruncă în text imagini șocante, deseori în contradicție, construind ritmuri de jazz, (…) vorbind în favoarea unei mitologii proprii. Prin imaginarul debordant, prin luxurianța textului, prin parodie și contrapunct, poetul aruncă în aer poemul liniar. Cît de receptată e această construcție poetică, se va vedea. Paul Vinicius însuși spune: «Frecventez imaginația, îmi excit dreptul de a plăsmui (uneori din nimic) lumea. De regulă, lumea stă cu spatele. Nu suportă descrierea»”. Sau: „Poet al singurătății, al absurdului existențial, trăitor într-o lume cu miracole împuținate, supusă degradării, ridicînd mainimicul la rang de categorie existențială, Ioan Moldovan este unul din poeții generației ‘80 la care admirăm cu entuziasm tarele singularității”. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Scrierea lui Daniel Corbu rămîne demnă de interes prin acolada sa cuprinzătoare, ca și prin problematica pe care o supune discuției și care astfel rămîne la ordinea zilei. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> <i><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"> Daniel Corbu: Rostirea postmodernă – generația poetică ‘80 în literatura română, Ed. Princeps Multimedia,2014</span></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-32582038607398895012017-01-15T10:52:00.001-08:002017-01-15T11:09:47.850-08:00Fotografii (6)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-JTTaUThZtaw/WHvDczi6btI/AAAAAAAAQNI/nccEoXGYfacKD9ecfi9b155jG9OZrGI0ACLcB/s1600/Daniel%2BCorbu%2Bsi%2BDorel%2BVisan%2B%2528foto-%2BC.%2B%2BChirila%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://2.bp.blogspot.com/-JTTaUThZtaw/WHvDczi6btI/AAAAAAAAQNI/nccEoXGYfacKD9ecfi9b155jG9OZrGI0ACLcB/s320/Daniel%2BCorbu%2Bsi%2BDorel%2BVisan%2B%2528foto-%2BC.%2B%2BChirila%2529.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
Daniel Corbu şi Dorel Vişan</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-TRiHA_KM2B4/WHvDgMSLRPI/AAAAAAAAQNM/jlY2yfpBHMQz2Zh8S6W8H2aaR1JXMkvMQCLcB/s1600/Daniel%2BCorbu%2Bin%2Bdialog%2Bcu%2BGheorghe%2B%2BGrigurcu%252C%2BIasi%252C%2B2016.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://4.bp.blogspot.com/-TRiHA_KM2B4/WHvDgMSLRPI/AAAAAAAAQNM/jlY2yfpBHMQz2Zh8S6W8H2aaR1JXMkvMQCLcB/s320/Daniel%2BCorbu%2Bin%2Bdialog%2Bcu%2BGheorghe%2B%2BGrigurcu%252C%2BIasi%252C%2B2016.jpg" width="252" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
Daniel Corbu şi Gheorghe Grigurcu</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-yNsArAA8FfY/WHvDmMLe_qI/AAAAAAAAQNQ/sQWWvUKd4mYldZdLPhLSppV4Mq8VCtgywCLcB/s1600/Daniel%2BCorbu%2Bsi%2BAlex%2BStefanescu%252C%2BIasi%252C%2B%2B2016.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://4.bp.blogspot.com/-yNsArAA8FfY/WHvDmMLe_qI/AAAAAAAAQNQ/sQWWvUKd4mYldZdLPhLSppV4Mq8VCtgywCLcB/s320/Daniel%2BCorbu%2Bsi%2BAlex%2BStefanescu%252C%2BIasi%252C%2B%2B2016.jpg" width="250" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Daniel Corbu şi Alex Ştefănescu</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-P0eK4guZmGQ/WHvDrHXdhQI/AAAAAAAAQNU/CZitNBLQBvESyIWE-AhuXPT0hV3KJtOkgCLcB/s1600/Daniel%2BCorbu%252C%2Bconferentiind%2Bla%2BMuzeul%2B%2BUnirii%252C%2B2015.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://2.bp.blogspot.com/-P0eK4guZmGQ/WHvDrHXdhQI/AAAAAAAAQNU/CZitNBLQBvESyIWE-AhuXPT0hV3KJtOkgCLcB/s320/Daniel%2BCorbu%252C%2Bconferentiind%2Bla%2BMuzeul%2B%2BUnirii%252C%2B2015.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
Daniel Corbu, confereţiind la Muzeul Unirii, Iaşi, 20015</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-19641712865582710442016-12-16T04:35:00.002-08:002016-12-16T04:36:42.166-08:00"UNIRE PRIN LITERATURĂ”- Lansări de cărți <div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="//www.dailymotion.com/embed/video/x55f17d" width="480"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-35202704085984998242016-11-05T07:24:00.000-07:002016-11-05T07:45:18.512-07:00 Revista Feed Back, nr.11-12, 2016<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-BA9d1EbsYbU/WB3rVL_IroI/AAAAAAAAPcw/BM8xfkc9kXkSpSjZ89hHGebUTuK5a-dQgCLcB/s1600/Feed%2BBack%2BTOTAL%2B11_12-2016-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://1.bp.blogspot.com/-BA9d1EbsYbU/WB3rVL_IroI/AAAAAAAAPcw/BM8xfkc9kXkSpSjZ89hHGebUTuK5a-dQgCLcB/s640/Feed%2BBack%2BTOTAL%2B11_12-2016-1.jpg" width="444" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<div style="margin: 8px 0px 4px;">
<a href="http://www.calameo.com/books/0001262732936050945ec" target="_blank">Revista Feed Back, nr.11-12, 2016</a></div>
<iframe allowfullscreen="" allowtransparency="" frameborder="0" height="300" scrolling="no" src="//v.calameo.com/?bkcode=0001262732936050945ec&mode=mini" style="margin: 0 auto;" width="480"></iframe><br />
<div style="margin: 4px 0px 8px;">
<a href="http://www.calameo.com/" target="_blank">Read more publications on Calaméo</a></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-70079054219754873522016-10-26T03:33:00.001-07:002016-10-26T03:51:56.388-07:00Geo Dumitrescu -Poezia concretismului cotidian<div align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in;">
<div align="justify" lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div align="justify" lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div align="justify" lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div align="justify" lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 14pt;"> <i>Poet
al gesturilor concret cotidiene, declarat antiliric şi antipoetic,
Geo Dumitrescu s-a născut la Bucureşti (1920), unde-şi urmează
studiile, absolvind în 1941 Facultatea de Filozofie şi Litere.
Debutează la 19 ani în revista </i></span><i><span style="font-size: 14pt;">Cadran</span><span style="font-size: 14pt;">,
iar editorial cu volumul </span><span style="font-size: 14pt;">Aritmetică</span><span style="font-size: 14pt;">
(1941). Pînă la căderea cortinei de fier reuşeşte să mai
publice o carte de poeme, </span><span style="font-size: 14pt;">Libertatea
de a trage cu puşca</span><span style="font-size: 14pt;">
(1946). Hiatusul care a urmat pînă în 1966, cînd publică </span><span style="font-size: 14pt;">Nevoia
de cercuri</span><span style="font-size: 14pt;">, s-a
datorat refuzului categoric a realismului socialist, a comenzii
sociale derizorii şi compromiţătoare.</span></i></span></div>
<div align="justify" lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><span style="font-size: 14pt;"> Nu
ştiu cît a contat faptul că s-a trezit, adolescent, în plin
avangardism, dar sunt sigur că poezia unui nonconformist visceral şi
a unui persiflator de clişee de tipul lui Geo Dumitrescu nu putea să
arate altfel. Demitizarea face parte din programul să liric. În
ultimul poem al cărţii </span><span style="font-size: 14pt;">Libertatea
de a trage cu puşca,</span><span style="font-size: 14pt;">
poetul anunţă întoarcerea la simple certitudini: “Doamne, ce
bine e să ai certitudini!/ Sînt lucruri care-ţi vin mai frumos
decît hainele/ noi, decît propria-ţi piele,/ sînt mai utile decît
umbrella, sau invenţia tiparului -/ călduroase, intime şi
protectoare ca nişte perdele.// Sînt aproape douăzecui de veacuri
de cînd caut,/ de cînd caut, împreună cu amicii mei, mereu,/ dar
pînă astăzi eu n-am găsit nici o certitudine/ în afară de cele
patru picioare ale patului meu.”</span></i></span></div>
<div align="justify" lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><span style="font-size: 14pt;"> După
cum se poate observa, la Geo Dumitrescu comunicarea în poem, lipsită
de orice solemnitate, este de o directeţe cuceritoare, aici
ceremonialul livresc, convenţional nu are căutare, poetul probînd
parcă metafora lipsei de metaforă. Iată poemul </span><span style="font-size: 14pt;">Streaşină</span><span style="font-size: 14pt;">:
“Treceţi” ne zise Cel-din-Amănunt/ voi curge peste voi ca o
spumoasă veste/ şi vă voi dărui cite-o trăsură/ cu şase cai,
şi-n paranteze supple,/ înalte, aproape transparente,/ vă voi
adăposti,/ ca pe o scumpă taină volatilă...// O, treceţi,
treceţi repede, nepreţuiţii mei/ nepoţi, nerude, neduşmani,/ mai
repede, vă rog, şi nu uitaţi/ că pururea vă-ndemn, cu
tulburare,/ din toată inima, în latineşte, să creşteţi cît mai
mari/ şi să zburaţi în voie,/ cu şase cai/ şi cît vedeţi cu
ochii,/ în paranteze-nalte, de argint/ şi cît pe-aci de
transparente”. Poeme ca </span><span style="font-size: 14pt;">Scelerata
concupiscenţă, Problema spinoasă a nopţilor</span><span style="font-size: 14pt;">,
</span><span style="font-size: 14pt;">Balada corăbiilor
de piatră</span><span style="font-size: 14pt;"> şi
multe altele pot fi citate în acest sens.</span></i></span></div>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: 14pt;"><i> Poezia
lui Geo Dumitrescu e seducătoare şi de nealterată actualitate şi
azi prin ironia şi fronda conţinute, prin frazarea simplă ce
însoţeşte patosul demitizant şi, desigur, prin transformarea
limbajului străzii în poezie cotidiană. Din acest punct de vedere
îl considerăm pe Geo Dumitrescu un premergător al optzecismului.</i></span><br />
<div align="justify" lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-size: 14pt;"><br /></span></div>
<div align="justify" lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-size: 14pt;"><b style="font-size: medium;">Daniel CORBU</b></span></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-89041911666654176762016-09-22T23:46:00.000-07:002016-09-22T23:47:37.476-07:00Manualul bunului singuratic şi Evanghelia după Corbu<div align="center" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><br /></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><br /></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Daniel
Corbu apare în volumul „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>Manualul
bunului singuratic</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”
în ipostaza unui condamnat la poezie pe viaţă, în spaţiul dintre
patru pereţi, locul claustrării fiinţei şi al sufletului.
Parcurgând opera autorului, care foloseşte „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>aceleaşi
metode clasice de sinucidere”</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">
cu ajutorul condeiului stilizator, cititorul ia parte la „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>apocalipsa
fiecărei zile”</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">,
într-o odisee interioară, lucidă, în care imaginaţia se
împleteşte cu realitatea crudă în care se găseşte omul-poet. Să
fie viaţa numai o poveste la sfârşitul căreia rămâne doar
întrebarea: „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>de
ce moarte, de ce?”</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">
Să fie lumea plină de „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>zei
tocmiţi cu ora / pentru umilinţa noastră?”</i></span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Poetul
este în acelaşi timp clarvăzător şi sceptic, aparent debusolat
de marea lucrare a lui Dumnezeu şi de inevitabila întâlnire cu
bătrâna doamnă, moartea. Pentru el „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>gândul
este uneori o maşină de proliferare a fricii: în faţa morţii
suntem singuri ca un pumn / de omăt.”</i></span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Totul
începe atunci când nu mai e nimic de zis, când dragostea se
estompează odată cu „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>sărutul
lamelor subţiri”</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">,
degenerând într-o linişte claustrofobă. Poetul pare „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>să
fi murit în mai multe trupuri deodată, cuvintele trec obosite ca
spălătoresele seara / îngerii dorm / prietenii îmbătrânesc în
fotografii</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”
Poetul îşi conştientizează neputinţa în faţa timpului, în
faţa morţii, chemându-şi fratele Abel, „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>de
care nu-l leagă decât un cântec de moarte</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”
Singurul zeu palpabil este cel care „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>cade
obosit în fiecare seară pe pagini</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Fiecare
om îşi află destinul acolo unde paşii deznădejdii îl poartă.
Autorul „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>pleacă
să cucerească lumea cu un braţ de metafore”</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">,
chiar dacă „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>poezia
e haosul condamnat la visare”</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">,
chiar dacă „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>pe
câmpul de luptă doar moartea cucereşte stindarde</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;">„<span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>Fiecare
oglindă este o uşă închisă”</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">,
revelaţie plină de tragism a închiderii în sine. Purgatoriul
poetului este mental, alături de discipolii suferinţei, cei care
i-au marcat definitiv existenţa şi cu ajutorul cărora încearcă
să-şi găsească propria identitate. Nici muzele sale nu scapă de
implacabilul destin: „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>trec
femeile ca nişte râuri spre moarte</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Poetul
este neîncăpător în propria sa viaţă, gândurile sale lovesc
ziduri după ziduri, ca într-un joc de domino. El se revoltă
„</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>privind
în ochii divinei absenţe: nu sunt pregătit pentru atâta moarte</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Evocarea
părintească face trimitere tot la trista fericire a poetului, lumea
cărţilor sale: „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>Fericirea
ta de om singur, rătăcind printre biblioteci / mă sperie, </i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">spune
mama sa</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>.
</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Sau
vocea tatei</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>:
Fiule / într-o lume fără aripi / trebuie să dai din mâini / şi
din picioare</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Poetul
conştientizează că viaţa este o bătălie pierdută şi singura
sa consolare este că în drum spre eternitate „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>rămâne
întotdeauna o clipă pe care-o cutreierăm singuri</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Manualul
bunului singuratic este o biblie a suferinţei. Autorul este
prizonierul propriilor sentimente, el „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>zace
în inima sa ca într-o închisoare de flori</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”
Dumnezeu este doar o fotografie. „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>Singurii
zei sunt îngropaţi în spatele casei sale</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”
Omul-poet „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>se
naşte zilnic de la stânga la dreapta, aranjând documentele
haosului</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”
Cine ştie, „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>poate
chiar în sângele său vor construi labirintul</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”
Constată că nici „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>nu
ne trebuie atât pământ ca să fim fericiţi</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”
Şi se pierde în nimicnicie, „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>vorbele
sale trecând ca spuma mării prin gura înecatului</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">.”</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Ar
mai fi multe de zis pe marginea volumului „Manualul bunului
singuratic”, apărut la editura Princeps Edit în anul 2005. Vă
rămâne dumneavoastră să descoperiţi autorul şi opera (lumea) sa
fascinantă. </span></span>
</span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Catalogat
de unii optzecist, de alţii postmodern, Daniel Corbu trece cu
nonşalanţă peste (şi prin) valurile curentelor literare, aidoma
unui Caron al poeziei. Nu, nu! Nu este nici elaborat şi nici
„învăţător”, în ciuda „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>Manualului
bunului singuratic</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”
sau a volumului „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>Evanghelia
după Corbu şi alte poeme</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”,
pe care l-a declarat drept bun comun la Editura Princeps Edit în
anul 2006. Este oracular, dar stenic prin greutatea/gravitatea
cuvântului, uneori radiografiază societatea, expunându-i scheletul
hidos la lumina revelaţiei poetice, alteori cuvintele sale ascuţite
fac incizii adânci, prin umbrarele conştiinţei şi ale spiritului.
Să-i spunem poetul justiţiar cu „corbul” pe umăr, „corbul”
fiind spiritul liber şi imaginaţia.</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;">„<span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>Oprit
la jumătatea drumului precum mâna lui Avraam la uciderea fiului</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”,
poetul aşteaptă în zadar „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>veşti
noi de la pasărea oarbă Dali</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.
Unde este gloria, unde sunt amintirile, unde este „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>sufletul
aruncat în trup ca regele într-un umbros sarcofag</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”?
Relevante versuri ale decepţiei. Ce mare nedreptate să fii
sacerdotul propriului cult!</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Care
sunt satisfacţiile? Poetul mărturiseşte că „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>va
aştepta metafora să-i intre ca târfele în aşternuturi…</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”
Ce suntem noi, care este destinul nostru şi care este istoria prin
care ne perindăm? Poetul mărturiseşte din nou: „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>All
Right</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”,
„</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>istoria
poate sta şi-n cap şi din buzunare îi curg toate mărunţişurile</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Acelaşi
motiv al sacrificiului prin cuvânt se regăseşte şi la Daniel
Corbu, „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>el
urcă mereu o Golgotă plină de cruci şi foi de papirus</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.
De ce? Pentru ca ceilalţi să vadă „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>hârşîitul
tancurilor şi al programelor Microsoft</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”,
„</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>pentru
ca ceilalţi să vadă liniştiţi hemovitul popoarelor</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”,
„</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>războiul
rece sau cald dintre zornăitul tălpilor goale</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Moartea
este o temă majoră invocată în foarte multe poeme. Moartea este
„</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>singura
instituţie care mai impune respect</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”,
cu toate că „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>moartea
de care-mi vorbeşti greşeşte mereu</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.
În ciuda acestor greşeli, autorul ne îndeamnă la aducere-aminte,
„</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>să
nu-l uităm niciodată pe cel care îşi are mormântul în mare</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Toată
această pledoarie despre moarte se face din perspectiva omului
singur. Dar, spune poetul într-o bijuterie aforistică (şi parcă
vrând a-l contrazice pe Nietzsche): </span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>„…alteori
singurătatea are mireasma unui Dumnezeu fericit</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.
Da, spune el, un Dumnezeu fericit, dar care (evocând fatalitatea),
„</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>nu
poate corecta şpalţurile greşitei tale vieţi</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”
şi „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>stă
singur ca o uşă săpată în ziduri</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.
Iar dragostea, atât de frumos dedicată nemuritoarei Lenor, este „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>o
bocceluţă de şoapte</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Crezul
este esenţial. În discursul său cu domnul Kafka, cu aceeaşi
măiestrie aforistică, întâlnită uneori şi în filosofia
blagiană, autorul declară: „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>lucrul
în care nimeni nu crede se-nfometează în sine</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Poezia
lui Daniel Corbu este aceea a marilor valori. Ea aşteaptă să fie
descoperită de cei care încă n-au orbit din pricina luminii
reflectoarelor contemporane, de cei care speră, „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>ca
în coliba lor să coboare, din când în când, zeii”. </i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">Şi,
după cum ne sugerează autorul, să credem că „</span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;"><i>speranţa-i
în spiritul spiritului</i></span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: 12pt;">”.</span></span></span></div>
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-large;"><br /></span></div>
<span style="font-size: x-large;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><br /></span>
</span><br />
<div align="justify" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Ionuţ
Caragea</span></span></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-77558078899721141352016-08-06T02:33:00.000-07:002016-08-06T02:35:15.948-07:00Cu Cezar Ivănescu dincoace şi dincolo de Styx<br />
<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>În ziua de 6 august, Cezar Ivănescu ar fi împlinit șaptezeci și cinci de ani. S-au împlinit, de asemenea, șapte ani de la trecerea sa la poporul stelelor. Fugit irreparabile tempus!, spunea, pentru noi toți, Virgilius. Stau deseori și mă reculeg la mormîntul său din cimitirul ,,Eternitatea” din Iași, în timp ce în minte îmi vin, ca și acum, momentele și întîmplările care mi-au adus apropierea de acest mare, original, sfîșietor poet de limbă română: dintr-un octombrie 1980, pe cînd eram student la Universitatea din București și i-am încredințat un grupaj de versuri pentru revista ,,Luceafărul”, unde era redactor și pînă în aprilie 2008, înainte cu trei zile de la misteriosul accident, cînd m-a invitat în biroul său de director al editurii ,,Junimea”, parcă pentru întîlnirea de adio. Era un apărător al dreptății, al valorii și al demnității scriitoricești ca nimeni altul. Și mărturisesc, cu mîna pe inimă, că n-am cunoscut om care să trăiască cu atîta pasiune atît iubirea cît și ura venită din sentimental dreptății, precum Cezar Ivănescu.<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>L-am cunoscut pe Cezar Ivănescu (căruia i-am spus mereu Don Cezar, cum îi plăcea Domniei Sale) imediat după publicarea Bibliei lirice numită ,,La Baaad”, carte care dezvoltă extraordinare și originale energii lirice și care l-a impus total în poezia românească. Doina, Rosarium și cărțile Muzeonului, pînă la Sutrele muțeniei, aveau să întregească o construcție lirică de neclintit, care-l înfățișează ca pe unul dintre cei mai mari poeți tragici ai secolului european douăzeci. <span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Venind în linia lirică metafizică moldavă, linia de aur a poeziei române, Cezar Ivănescu este cel mai aproape de Eminescu dintre poeții generației șaizeciste. Cum se poate observa, poezia sa e o poezie nesofisticată, fără franjuri și dantele, o poezie a fondului ancestral, a cântecului primordial. Specialiștii în textul liric, criticii literari în speță, ar putea urmări la Cezar Ivănescu muzica, revelația, ecoul. Cuvintele întrerupte, rostirea sugrumată în stilul vechilor incantații se dezlănțuie autentic, parcă sub forța unei magii, a unui extaz. Rafinamentul lingvistic, construcția originală și spectacolul ideatic al poemului cuceresc lectorul din prima clipă. Pe de altă parte, oricine își poate da seama că Cezar Ivănescu e încă unul dintre poeții pentru care a scrie fără inspirație e un păcat, o lipsă de bun simț.<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Prin minte îmi trec în acest moment multe întâmplări, dialoguri, adevărate divanuri la București, la Bojdeuca țicăoană, la Pogor, la Bolta Rece sau la Junimea, cu Don Cezar ca magistru, adică maestru de ceremonii. Întâmplări ce nu se pot povesti în spațiul parcimonios al unei tablete. Mulți din cei care-au fost de față vor povesti. Poate altfel. Deh, fiecare cu Cezarul lui!<br />
Acum, cînd poetul a plecat prin satele cerului (îl vom ajunge repede din urmă!), cel mai mare omagiu adus lui Cezar Ivănescu, care a trăit numai pentru literatură, este să-l citim și să-i sărbătorim creația.<br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Daniel CORBU</span>adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-63529192295766243802016-08-04T01:15:00.001-07:002016-08-04T01:23:31.988-07:00Daniel Corbu și poezia sa rituos-oraculară<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large; text-align: left;"> Apărută în condiții grafice deosebite, noua carte de poeme inedite , Ferestrele oarbe, a lui Daniel Corbu poate constitui, cu siguranță un eveniment editorial al acestui an. Nevindecata rană pe care o poartă cu sine poetul, își dezvăluie taina, dar și ceremonia ce se pot decoda din aceste ferestre oarbe, carte în care el reușește, atât de bine, să se exprime pe sine, chiar după ce Don Quijote învinsese morile de vânt/ ale Europei/ iar Hamlet își dădea obștescul sfârșit/ anunțând doritorii de breaking news/ că mereu e ceva putred în Danemarca. Poezia rituos-oraculară, aproape de un șamanism bine temperat dar aproape mereu uzitat, pe care o cultivă cu obstinație, Daniel Corbu transmite cititorului o stare de spirit deosebită, o stare nu prea des întâlnită în poezia noastră modernă, în care ai sentimental că ești tot mai cucerit de rafturile bibliotecii și, din când în când, câte o carte, parcă pentru a-ți atrage atenția, cade din raft (Vezi poemul Îngerul Gabriel, în care cartea lui Gabriel Garcia Marquez nu este decât pretextul că se află într-un plin veac de singurătate, și că nimic nu este întâmplător pe acestă lume, lăsând să se înțeleagă că în această stare are tot dreptul de a fi, ceea ce trebuie să fie poetul într-o lume retrasă, adică Șamanul.) El, poetul, oficiază, în fiecare poem, un ritual de supunere și de mediere cu lumea livrescă, de dialog cu sinele prin intermediul personajelor la care face trimitere, lume pe care o domină și o supune, aducând-o drept dar cititorului, ca și cum i-ar aduce un dar zeiței Poezia, de fiecare dată, o jertfă să-i capete bunăvoința. Retorismul pe care îl practică, ne face să credem că fiecare poem pe care îl scrie este un adevărat ritual, iar el se pregătește din timp să se adreseze cititorului într-o anumită ținută de gală. Există în poemele lui Daniel Corbu ceea ce exista în poezia poeților de la începuturile literaturii, dorința de a tămădui suflete cu acest miraculous leac numit cuvânt.</span></div>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"> Poezia intimist-intelectualistă a lui Daniel Corbu este ca un arc peste poezia optzecistă, trecând, așa precum corabia lui Noe, spre muntele Ararat, acolo unde încearcă să fixeze lumea pe care urmează să o salveze. Pe acest munte, el știe că se află oul de gheață, care nu este altceva decât poezia în stare pură, protejată de aerul rarefiat, gata să se ofere cititorului. Acolo se află chiar inima reginei pe care o invocă Daniel Corbu, pe care o provoacă să i se arate ca într-un joc de șah orb, jucat de nimeni altcineva, decât cu Homer, în duminica pedepselor. Multe dintre poemele din această carte, poetul le dedică unor confrați, cu care are un fel de dialog mut, răspunzând, orb și surd, unor provocări, cum se întâmplă în Înălțarea și decăderea unui distrugător de totemuri, poem dedicat lui Călin Ciuborari, unde clamează: Orice ai spune nu e de-ajuns!...Ai putea petrece o viață la capătul frânghiei/ răstălmăcind profeția unui cuvânt. </span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Deși în poemele din această carte, Ferestrele oarbe, șahul e orb, poetul e orb ( există un poem numit Evanghelia după Corbu în care este citat Homer, și de aceea cred că mai nimerit ar fi fost ca acest poem să se intituleze Evanghelia după Orbu) dar, în acest angrenaj, sigur, cititorul nu este surd și mai ales orb. Pentru el lumea șamanică pe care o devoalează Daniel Corbu și la care se face părtaș atunci când poetul se află în plină ceremonie, este o lume a sentimentelor primare în care răzbat ecouri din cărțile de la facerea lumii. Ferestrele oarbe ale Daniel Corbu, protejează o bibliotecă arsă, din a cărui cenușă, el construiește, cu ajutorul memoriei, asemenea pictorului anonim chinez, cel care a reconstituit, din memoria colectivă, un muzeu cu 20.000 de tablouri dispărute, construiește universuri care se suprapun și se amestecă într-un mare creuzet. Cu tenacitate și răbdare, cuvintele se întrupează și paginile bibliotecii de cenușă capătă consistență, devenind instrumente de lucru în acest ceremonial al cenușii așa cum este ceremonialul ceaiului. Practicând invocația și mai ales acel ritual șamanic, Daniel Corbu se află ca în fața unui fenomen mistic, în care gesturile încearcă să încrusteze ceva pe dantela unei furtuni. El știe că poetul este de fapt, un șoarece bătrân de bibliotecă și că șoarecii timpului, cu care poetul intră în concurență, rod fără-ncetare, căci, libertatea de-afară e plină de ziduri. Ceea ce spunea Carl Sandburg că Poezia este un animal marin care merge pe uscat și ar vrea să zboare se potrivește aproape perfect cu modul cum Daniel Corbu își construiește poezia ca discurs liric. Poezie de ceremonial, în care poetul este și regizor dar și actor principal, în care îngerii îl descriu cu o precizie de ceasornicar tocmai atunci când: Începusem să mor prea vizibil. Vorbeam cu/ mult prea ocupatele celule…/ care îl anunțau de pierderea clasicei demnități. Sigur că este, în fond, o joacă și o dorință de a clama bunăvoința semenilor și mai ales a cititorului de poezie, cel care: De un timp vor să le ghicesc viitorul/ dar de fiecare dată uită/ că în el se ascunde și moartea. Cu fiecare poem din această carte, poetul Daniel Corbu săvârșește un ritual de trecere de la viață la moarte și invers, pentru că fiecare poem este un discurs despre viață. </span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Despre poezia sa Gheorghe Grigurcu spune: Luptând cu poezia precum Iacob cu îngerul, Daniel Corbu rămâne stăpân pe ființa sa, care-l ajută să privească lumea prin mai multe răni deodată, textuale ca și existente, iar Adrian Dinu Rachieru consideră că: În epoca ingineriei textuale, Daniel Corbu se reîntoarce întremat la izvoare. Cred că poezia lui Daniel Corbu se adapă chiar din izvoarele Poeziei și așa cum se spune este un poet născut iar nu făcut. </span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">EMILIAN MARCU</span><br />
<div>
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-90194900096799073862016-08-04T00:55:00.002-07:002016-08-04T01:10:47.285-07:00Mihai Eminescu. Un model în absolut<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Orice poet român apărut în ultima sută de ani în România şi-a dorit, îşi doreşte, dacă e-n viaţă, făţiş sau discret, un loc în apropierea lui Eminescu. Bătălia pentru locul doi, cum ne place s-o numim, a început odată cu mitizarea lui Eminescu, după momentul îmbolnăvirii poetului şi apariţia volumului de Poesii (1883), adică din vremea lui Macedonski, poet şi el de primă mărime, pus la colţ din cauza cunoscutei epigrame şi ţinut aşa de către profesorii cu memorie.</span></div>
<span style="font-size: large; text-align: justify;">Mitul Eminescu a crescut în timp, manuscrisele din cele două lăzi purtate în spate prin toată Europa de prietenul Chibici, predate în 1902 de Maiorescu Academiei Române (gestul acestuia din urmă, fiindcă veni vorba, a fost unul compensatoriu, de iertare de păcat pentru sacrificarea „periculosului” jurnalist Eminescu) au devenit cărţi, misteriosul laborator eminescian dezvăluindu-se fragment cu fragment, au augmentat mitul. A existat şi o culme, dacă se poate spune astfel, a mitizării, atunci când filosoful C. Noica l-a numit pe Eminescu „omul deplin al culturii româneşti”. În perioada interbelică ierarhizările literare consumau multă pasiune. Aşa s-a făcut că prin anii ‘30, după publicarea Cuvintelor potrivite, bătălia pentru locul doi a fost câştigată de Arghezi. Pe urmă de Blaga, Ion Barbu, Bacovia, care adăugau experienţe lirice originale moderne.</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Pe acest mit s-au sprijinit atâţia intelectuali români, ca să nu mai vorbim de luarea sa în folosinţă de către politicieni, care au ştiut să-i exploateze din plin toate pârghiile. De el s-au folosit şi „bulbucaţii ochi de broască” şi comuniştii, care, timp de vreo cincizeci de ani, şi-au făcut sloganuri din împărat şi proletar şi Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie. În sfârşit, exploatarea politică a mitului Eminescu, ar umple multe pagini şi nu e ceea ce ne-am propus în acest scurt articol.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Procesul demitizării a început, dacă exceptăm atacurile detractorilor începând cu pasionalul Grama, odată cu deschiderea democratică ce a urmat revoluţiei din decembrie 1989. Dacă în timpul comunismului, o critică adusă operei eminesciene te transforma în duşman al poporului, acum era permis totul. Eminescu putea fi etichetat ca reacţionar, xenofob, antisemit, naţionalist, paseist etc. De altfel, un număr întreg al revistei Dilema (nr. 25/1998) prezintă spectacolul de idei al purtătorilor unui complex de frustrare, săpători la rădăcina mitului, între care şi T. O. Bobe şi M. Cărtărescu, ale căror scrieri ies cu vădită pregnanţă din mantaua lui Eminescu. Deh, numai demitizând suntem postmoderni, demitizarea e la modă, numai aşa suntem paneuropeni, numai aşa locuitori ai satului planetar. Încercând să ia în stăpânire gestica şi limba de lemn-solemn a postmodernismului, mulţi autori şi-au făcut o ocupaţie din producerea de zgomote, de valuri şi vălurele, chiar provocarea de furtuni în pahare cu apă, care le întrec opera. Astfel, mecanismele demitizării, nu trebuie căutate în forţele raţiunii, ci în orgoliul autorilor, care nu suportă alţi idoli în afară de ei înşişi. Astăzi, zisa lui N. Iorga de acum şaptezeci de ani, că suntem un popor mic şi avem nevoie de mituri, nu mai are valoare. Sunt preferaţi legendarii de carton, vedetele de câteva zile, „băşici de spumă într-un secol de nimic” (Eminescu): speakeriţe de televiziune, analişti politici, fotomodele, solişti de muzică prea uşoară şi efemeră.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Nu de mult, o anchetă a „României literare” punea în evidenţă această propensiune spre desacralizare. Surprinzător e faptul că ancheta găzduită de revista bucureşteană răsturna şi ideea bătăliei pentru locul doi a poetului român. Tânărul poet, apărut în literatură cu doar un pumnişor de texte fragile, influenţate de cei dinaintea sa (ce mai contează!), teribilist şi setos de glorie, vine cu gândul să demoleze mai întâi soclul lui Eminescu şi să se aşeze în locul lui.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Ancheta în discuţie, probată pe 34 de opinenţi decişi să hotărască cine sunt primii zece poeţi importanţi ai României, era spectaculoasă: ea demolează şi soclurile clare, din preajma lui Eminescu. Sunt răspunsuri în care, între cei mai importanţi zece poeţi ai literaturii române, din toate timpurile, nu apar Arghezi, Blaga sau Bacovia, Eminescu e de multe ori pe locul 3, 4 sau 5, Vasile Voiculescu lipseşte sistematic şi nici nu intră în top, sunt preferaţi M. Cărtărescu sau L. Dimov lui Cezar Ivănescu (cel mai profund poet tragic de azi), iar Alexandru Macedonski prinde la limită ultimul loc în top după (ironia ironiei!) Gellu Naum şi foarte puţin în faţa unui teribilist făcător liric de pornografii: M. Ianuş.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">În acest fel, harababura existentă în politica şi în economia românească, s-a mutat şi în literatură. În loc să profităm de o „ultimă iluzie a iluminismului”, cum ar spune William Pfaf, şi să urmăm programele de traducere în limbi de mare circulaţie a scriitorilor cu adevărat reprezentativi pentru specificul şi dimensiunea sufletului românesc, pronosticăm, ierarhizăm, demitizăm, destabilizăm. Să facă asta parte din strategiile postmodernismului angajat în ideea socialistă a formării satului planetar şi noi să nu înţelegem?</span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">* * *</span></div>
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Trebuie să spunem de la început că un spirit precum Mihai Eminescu nu putea să rămână în cultura română doar prin simple afirmaţii encomiastice de genul: “spirit tutelar”, “cel mai mare poet”,“personalitate monumentală”, “geniu naţional” etc. De fiecare dată trebuie făcută o coborâre în epocă, în timpul său, pentru a urmări structurile culturale existente la apariţia sa, realizate de înaintaşii veneraţi în Epigonii, trebuie urmărită anvergura operei eminesciene şi influenţa ei pe o distanţă de peste o sută de ani. Prin urmare, Eminescu trebuie discutat prin “Eminescu înainte de Eminescu” şi “Eminescu de după Eminescu”.</span></div>
<span style="font-size: large; text-align: justify;">Dar cine îşi poate imagina astăzi spiritualitatea românească fără de Eminescu?</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Eminescu îşi făcea apariţia în momentul în care apăreau fiorii conştiinţei de sine la români. Mulţi au vorbit de influenţele unor Hugo, Goethe, Byron, Schiller sau Hölderin asupra textelor lui Eminescu. Sunt fireşti. Sunt întâlnirile marilor spirite într-un mare spirit. Dar ce interpret autentic al operei eminesciene, nu respectă o anume independenţă a geniului poetului încă din primele poeme: Epigonii, Mortua est şi Venere şi Madonă? Junimiştii de la Iaşi şi intelectualii de la Bucureşti aveau funcţii în stat, administrau moşii, jucau stos şi canastă, ţineau prelecţiuni, respectau convenţii, îşi etalau cultura asimilată în occident sau spoiala. Ei erau contemporanii unui mare neliniştit, ai unui blestemat, ai unui căutător de adevăr şi ideal. Ultimul mare poet romantic al Europei, cum îl numea Georges Bernard Show era conştient de geniul său şi de autentica sa vocaţie profetică. Într-un text găsit printre manuscrise, scria: “Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Eminescu a modificat total sensibilitatea naţională, i-a oferit o metafizică ce-l personalizează. El a adăugat structurii folclorice româneşti (pe care-o cunoştea ca nimeni altul, dovadă stau sutele de pagini culese din teren) rafinamentul unei înalte culturi. Şi nu greşea Vladimir Streinu când spunea, pe la jumătatea secolului trecut, că opera lui Eminescu este “actul de identitate universală al neamului nostru”. De aceea, aşezarea sa în Panteonul marilor spirite care reprezintă spiritual popoare, Dante, Goethe, Schelley, Poe, nu e întâmplătoare. Eminescu vine să aducă spiritul românesc la înălţimea celui european prin învăţământ, cultură, moralitate, rigoare a ideilor. Născut nu numai cu geniu artistic, dar şi cu corpuştii universalităţii în sânge, Eminescu a visat la acel homo universalis închipuit de latini şi de vechii greci. Vizionar şi profet, având drept bază forţa limbii române şi profunzimea gândirii arhaice (populare şi culte), Eminescu ne-a dat identitate şi ne-a fixat un destin. De aceea, nu credem că greşim atunci când îl considerăm pe Eminescu a doua mare personalitate a acestor locuri, după Zamolxe.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Ce mai poate fi spus astăzi nou despre Eminescu şi opera sa? Pe distanţa a 124 de ani, câţi s-au împlinit nu de mult de la trecerea sa în eternitate s-au scris mii de studii şi cărţi, atât de către exegeţi români, cât şi străini. Cercetătorii au adus repede la cunoştinţa publicului, după 1902, manuscrisele postume din cele două lăzi predate la Academie, nemulţumindu-se cu doar nouăzeci de poezii publicate în timpul vieţii sau cu ediţia Maiorescu. Astfel, de la încercările din „Familia”, până la „Luceafărul”, „Odă în metru antic” suntem fascinaţi de amploarea şi adâncirea concepţiei filosofice şi a viziunii poetice. Etern şi efemer, real şi mister, astral şi teluric, derizoriu şi ideal sunt coordonatele pe care se sprijină universul eminescian. În poezie, Eminescu se lăsa cuprins de „adânca sete a formelor perfecte”. Iată în acest sens un fragment postum din Egipetul: Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,/ Când a nopţii întunerec - înstelând rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc./ Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,/ Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,/ Când în straturi luminoase basmele copile cresc./ Mergi tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,/ Cu dumbrăvi de laur verde şi cu lunci de chiparos,/ Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină/ Unde sfinţii se preâmblă în lungi haine de lumină,/ Unde-i moartea cu-aripi negre şi cu chipul ei frumos.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Spectacolul cosmic al poeziei eminesciene, fără îndoială inimitabil, aduce în prim plan o supraconştiinţă a lumii, dezlegătoare de mister. Naşterea lumilor primordiale din acel punct în mişcare “mult mai slab ca boaba spumii” devine la Eminescu actul solemn, misterios şi grav al creaţiunii. Golul dintâi, odihna, genunea sunt înlocuite de negura cosmică, de dorul de-a fi: La-nceput pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/ Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,/ Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns,/ Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns,/ Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?/ N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,/ Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,/ Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochiu care s-o vază./ Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,/ Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!... (Scrisoarea I).</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Eminescu oferă textului nimb metafizic. Semnul mitologic şi vizionar dau înălţime de neatins poeziei sale. De n-ar fi să numim decât “Luceafărul” ca poem reprezentativ şi ar fi de-ajuns. Alegoria geniului din “Luceafărul”, chiar dacă poartă amprenta unui înalt scepticism, de sorginte schopenhaueriană, place nu doar pentru perfecţiunea formală, ci şi pentru voluptatea rece a eternităţii, cu totul şi cu totul captivantă.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Înrâuririle venite dinspre cultura indiană, buddhism în speţă, au fost benefice, oferind profunzime textelor. Preocupările pentru solidele culturi antice datează din tinereţe la Eminescu. Să ne-amintim că în 1868, pe când mergea cu trupa teatrală a lui Iorgu Caragiale, întâlnindu-se cu I.L. Caragiale, Eminescu i-a vorbit despre daci, despre India antică, Nirvana şi gândul de a se retrage în India. Rugăciunea unui dac, amplul poem Mureşanu, Kamadeva, sunt marcate de filozofia veche indiană, ca să nu mai vorbim de Glossa, cea mai budistă poezie eminesciană.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Imaginea lui Eminescu a fost fixată de Maiorescu care, cum spunea I. Negoiţescu în Poezia lui Mihai Eminescu a definitivat profilul neptunic : “Imaginea lui Eminescu, aşa cum străbate ea prin veac, a fost, de la început şi cu o mare intuiţie critică, fixată de Maiorescu. Dacă tirania primei ediţii a poeziilor lui Eminescu apasă ca o lespede nedreaptă peste faţa ascunsă a marelui romantic şi dacă ochiul poetului-vizionar a fost obturat de ponderea academică a criticului (dovadă stă şi strofa, din cele excluse, ale Luceafărului corectat de Maiorescu: Vrei să dau glas acelei guri/ Ca după-a ei cântare/ Să se ia munţii cu păduri/ Şi insulele-n mare? viziune cosmo-orfică, de o grandoare şi de o substanţialitate poetică restituite prin analizele tărâmului plutonic eminescian), nu e mai puţin adevărat că patronul Convorbirilor a definitivat profilul neptunic al lui Eminescu, cu un condei de a cărui pregnanţă e greu să te liberezi.”</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Cât de actual a fost şi este Mihai Eminescu? Un prim răspuns l-au dat bunicii noştri care şi în primul şi în al doilea război mondial purtau în raniţă pe lângă cele necesare o carte de poeme de Eminescu, din care citeau în tranşee în pauzele dintre lupte.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Truditorii condeiului care i-au urmat n-aveau cum să-l ocolească pe Eminescu. Ocupase limbajul, gestica, ritualurile lirice. Astfel, şi Bacovia, şi Blaga, şi Arghezi au început prin a fi eminescieni. El se fixase ca poet naţional, ca vârf liric şi model. Tudor Arghezi a spus la un moment dat: „Eminescu e unul care nu mai vrea să moară”. E bine să refacem zisa: „.... care nu mai poate să moară”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Astfel, între poeţii români, Mihai Eminescu rămâne Poetul. Cum se întâmplă cu toţi marii poeţi ai lumii, poezia lui ascunde adâncimi nebănuite şi apare mereu nouă pentru generaţiile care vin şi se duc. Evocând odată pe Eminescu, Tudor Arghezi spunea: A vorbi de poet e ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă. Nu poate să ajungă vorba până la el fără să-I supere tăcerea. Şi într-adevăr în faţa măreţiei geniului eminescian cuvintele se împuţinează şi se opreşte, temătoare, mâna care scrie.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Eminescu nu este numai o mare carte a literaturii noastre, dar şi un mit care creşte pe măsură ce se înaintează în timp. El este chiar mitul poeziei. Mitul Eminescu a crescut în timp. Manuscrisele din cele două lăzi purtate în spate prin toată Europa de prietenul Chibici, predate în 1902 de Maiorescu, Academiei Române – gestul acestuia din urmă, fiindcă venind vorba, a fost unul compesatoriu de iertarea de păcat pentru sacrificarea periculosului jurnalist Eminescu – au devenit cărţi, misteriosul laborator eminescian dezvăluindu-se fragment cu fragment, au augmentat mitul. Pe acest mit s-au sprijinit atâţia intelectuali români, ca să nu mai vorbim de luarea sa în folosinţă de către politicieni, care au ştiut să-i exploateze din plin toate pârghiile. De el s-au folosit şi bulbucaţii ochi de broască dar şi comuniştii, care timp de vreo cincizeci de ani şi-au făcut sloganuri dinÎmpărat şi proletar şi Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Procesul demitizării lui Eminescu a început încă din timpul vieţii şi continuă şi astăzi în condiţiile postmodernităţii demitizatoare, dar fără şanse. Acum, când se împlinesc 160 de ani de la naşterea marelui poet, ne cotropeşte tot mai mult gândul că Eminescu a fost marele dar al divinităţii făcut poporului român pentru a-şi menţine identitatea. Om deplin al culturii româneşti, cum îl numeşte Constantin Noica, Eminescu a rămas în timp marea carte de vizită a spiritului românesc, cel mai mare poet al nostru şi modelul în absolut al tuturor poeţilor români. Dacă francezii, nemţii şi chiar ruşii au făcut mari dezbateri întru alegerea poetului naţional, au avut ezitări, la noi totul a fost clar de la început. Poezia modernă începe în literatura noastră cu Eminescu, gândirea modernă, la fel. Fără el limba română ar fi fost săracă, iar noi săraci de asemenea, aşa cum am fi fost şi fără Creangă, Caragiale, Enescu sau Brâncuşi.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Locurile în care Eminescu s-a născut şi a copilărit, Botoşanii şi Ipoteştii, locurile peregrinate de poet sau în care a locuit temporar, de la Cernăuţi la Viena, de la Praga la Odesa, de la Blaj la Iaşi, au rămas sfinte pentru români. Mergând mai departe, aş spune că acolo unde se află un român, spiritul locis este Eminescu şi atâta timp cât undeva în lume se va citi o pagină din Eminescu limba română nu va dispărea.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Dacă orice poet adevărat este o sărbătoare a limbii în care scrie, atunci Eminescu este eterna sărbătoare a limbii române. Prin el limba noastră a îmbrăcat forma veşniciei. Deseori îmi vin în minte versurile Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată / Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, versuri care nu se pot separa, cum au făsut-o alţii. Fără îndoială, primul vers este printre cele mai frumoase versuri scrise vreodată în limba română, care ne duce la gândul că Eminescu nu a învăţat să moară pentru că lui îi este dat să dăinuie în sufletul şi inima noastră, confundându-se cu partea noastră de ideal şi confundându-se cu partea din noi care visează. Al doilea vers relevă imaginea poetului care rămâne, indiferent de denigratorii care apar în timp, de la legendarii de carton, de vedetele de câteva zile, lustruitorii de sine, băşici de spumă într-un secol de nimic, pururi tânăr, înfăşurat în manta-i.</span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Daniel CORBU</span><br />
<a name='more'></a></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-82088555314991781072016-06-28T00:47:00.005-07:002016-06-30T00:53:50.421-07:00DANIEL CORBU – „DOCUMENTELE HAOSULUI”, CASA DE EDITURĂ PANTEON, 1993<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Dumnezeu mi-a binecuvântat
şi mai mult vieţuirea prilejuindu-mi întâlnirea cu poetul nemţean
Daniel Corbu. Omului cu voce caldă şi privire blajină îi datorez,
înainte de toate, debutul meu editorial. Dar, nici bucuria şi
căldura prieteniei sale, nici faptul că şi-a deschis, fără
rețineri, braţele, pentr-o frăţească alipire de suflete, nu sunt
cu nimic mai prejos. Nici nopţile petrecute-mpreună, nici
intermina bilele discuţii despre toate cele nu le pot uita. Dar,
mai mult şi mai mult, nu-i pot uita poezia. În vremuri de dureroasă
singurătate, de copleşitoare tristeţe, Ea, Poezia lui, mi-a fost
balsam sufletului.</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">În poeme regăseam pe cel
de care mă leagă, mai mult şi mai mult, singură tatea. În faţa
vieţii şi a morţii. Pe poetul îmbrăcat în haina de gală a
Poeziei.</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Pentru Daniel Corbu poezia
înseamnă descântec de suflet. Cu aceeaşi blajinitate îşi scrie
poemele direct mergătoare la suflet, ace eaşi căldură musteşte
din versurile sale. Binefacere sunt ele şi mângâ iere în vremuri
de restrişte. O rară sensibilitate încununează scriitura sa. Dacă
ar fi să-i subliniem mica doză de nonconformism care-i stră bate
poemele, am descoperi un iz de dureroasă detaşare de tot ceea ce
cotidianul impune. Daniel Corbu nu este un ironic. El poartă doar o
mască. A unei aparente durităţi. Cu care nu-i şade bine deloc.
Dar, deşi el însuşi este conştient de acest lucru, poetul nu
renunţă la ea. Îmi pare a fi un fapt asiguratoriu pentru el, o
cale pe care merge să se întâlnească cu fărâma de dumnezeire
din el, o modalitate în/prin care îşi spune că nimic din
frumuseţea sa sufletească, astfel, nu poate, nu va fi întinată.</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Daniel Corbu este unul
dintre poeţii care-au adoptat cel mai uşor tonalitatea scriiturii
textualiste. Însă, ceea ce-l detaşează net de confraţii care-au
reuşit să facă acelaşi lucru, este tocmai faptul că el a reuşit
să-şi păstreze intact un lirism, puritatea unui lirism care nu
poate izvorî decât dintr-un suflet ca al sau.</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">De fapt, încă din întâiul
poem al volumului „Documentele Haosului”, care face (vai, abia
acum!) obiectul atenţiei mele critice - întârziere poate datorată
şi faptului că - parcă n-aş fi vrut să dezvălui nimănui
frumuseţea scriiturii acestui poet, şi s-o țin, astfel, numai
pentru mine - în poemul „Despărţirea de zei”: „Eu tată
aveam o mi- reasă ce nu semăna cu a lor/ eu aveam un suflet de
bejenie în plus/ îmi iubeam morţii cuvintele apoteozele
furtunile”. Da, cred că tocmai asta îl diferențiază pe poetul
Daniel de toţi congenerii săi: o simţire profundă, o încăpăţânare
în a neîntina imaginile copilăriei, puritatea unor momente din
propria vieţuire. Şi nu numai atât! În timp ce ma rea majoritate
a congenerilor săi au migrat spre-o scriitură în care accentul
cade - ca de la sine - pe grotescul cotidianului, în care este sub-
liniată faţa urâtă a lumii şi omenirii, Daniel Corbu a speculat,
dacă- mi daţi voie să spun aşa, latura sensibilităţii umane,
cântând, fără obosire, rămăşiţele de frumos din fiecare
suflet. De altfel, poetul se şi întreabă la un moment dat: „Încerc
să-mi închipui bucuria celui care vorbind/ despărţea uscatul de
mare/ şi singurătatea adunându-se abis cu abis/ şi chipul
răsfrânt de apele primordiale/ ca-n celeste oglinzi./ Ape. Munţi.
Neodihnă./ Cui vei mai surâde azi Frumuseţe?” (Copacul cu
heliografe - poem care şi dă titlul întâiului ciclu al cărţii).
O posibilă explicaţie a blândeţii care musteşte din mai toţi
porii poemelor sale o găsim câteva versuri mai încolo, în acelaşi
poem:</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">„Mi se spune: înainte
de-a da nume lucrurilor/ învaţă să mângâi!”.</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Marcantă este pentru acest
poet scurgerea vremii, obsesia morţii: „De parcă-aş avea destul
timp de parcă/ mereu aş începe/ sea- ra îmi vin în memorie
întâmplări fără seamăn/ cu priviri zornăind ca arginţii/ în
urechi îmi sună foşnetul inimii/ tropăitul Iovilor cutreie- rând
cartiere” (Cina de taină), sau: „Locuieşti în aceeaşi casă
cu mine/ răspunzi la acelaşi număr de telefon traversăm/ aceleaşi
nopţi albe aceleaşi toamne/ îngenunchiate de rouă./ Stăm în
aceeaşi cameră în acelaşi pat ne iubim/ până la ziuă/ știm
aceleaşi metode de sinucide- re/ folosim aceeaşi masă de scris/
(nimic nu e greu nimic nu-i ușor)/ stăm tăcuți la aceeaşi cină
de taină/ cineva mă va vinde iţi spun cu- rând cineva/ mă va
vinde./ Traversam aceleaşi nopţi albe ştim/ ace- leaşi metode de
sinucidere/ stăm tăcuţi la aceeaşi cină de taină/ de ce doamnă
Moarte de ce?” (Poveste).</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Dar, după cum însuşi
poetul recunoaște într-unul din versuri- le sale, „cărțile mele
sunt spectacole cu un singur personaj”, el nu în- cearcă nici-un
moment să extindă asupra întregii omeniri propriile-i temeri -
fapt care-l diferenţiază şi mai mult de mulţi dintre confraţii
noștri, care fac din propriile lor spaime „molime” mondiale. Așa
cum reiese şi din versul mai sus citat, Daniel Corbu vorbeşte celor
din juru-i Numai despre sine, Numai despre ceea ce simte el, fără a
încerca vreun moment să generalizeze. Explicația există şi ea:
„Într-o zi am aflat că fiecare din noi/ avem măcar un zeu
îngropat/ în spatele casei/ care încet încet se mută în inimă”
(Un zeu îngropat în spatele casei ). Acest zeu devine suflet. Şi,
odată devenit aşa ceva, poetul îi şi alocă substanţa câtorva
poeme: „Te ştiu suflete al meu/ care în fiecare clipă mă-nvingi
învingându-te./ Te ştiu suflete al meu/ aşa cum cre- dinciosul
îşi cunoaşte morţii familiei/ cum apostolul îşi cunoaşte
ucenicul/ şi inima proscrisul” (Prin interogaţii şi lacrimi),
sau: „pe ascuns îmi strecor sufletul în lucruri/ port în spate
un rucsac cu fulgere fierbinţi/ de umilit întunericul” (Zeiţa
Casandra).</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Parcă sătul de atâta
tulburare, poetul încearcă să-şi rezolve cumva starea soră cu
disperarea. Nu caută formule ieftine de îmbucurare a sufletului.
În complacere deja cufundat, găseşte o cu totul altă cale pe care
să meargă spre izbânda dorită: „Trebuie să-mi învăţ moartea
câte ceva despre mine/ în nopţile tulburi când scriu/ cu ace-
eaşi încrâncenare cu care aş urca muntele/ fericit ca mirii aceia
care făceau dragoste în cimitir/ pe iarba verde ca să uimească
moartea” (Alt poem care şi-ar dori un final optimist). Are şi un
soi de răspuns pregătit, un soi de punte de salvare: „Dacă voi
orbi înseamnă că m- au ales zeii/ să măresc întunericul”
(Epistola către Catullus). Şi nu numai atât. Poetul îşi propune
chiar să şi explice cam de unde vine această resemnare: „Se
jucau cărţi într-o sală imensă la o masă ve- che./ În jur
martorii chibiţi conţopişti/ dar eu jucam mereu cu cărţile pe
faţă/ Nu-i bine-îmi spuneau cei de-aproape holbându-se în
cărţile mele-/ ei nu vor înțelege/ nu-i bine!/ Toate adevărurile
s-au spus/ sin- cerităţile se confundă cu genele false/ e secolul
douăzeci pune-ţi şi tu o mască./ Într-o sală imensă la o masă
veche/ jucam mereu cu cărţile pe faţă şi pierdeam pierdeam”
(Pune-ti şi tu o mască).</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Marcantă este nota de
resemnare a poetului. El nu face nimic să i se opună unui destin
tuturor potrivnic. Pare a fi împăcat cu sine, consolat cu gândul
că nu este singurul căruia i se întâmplă acest lu- cru, să se
despartă de viaţă. Poate tocmai de aceea şi preferă poetul un
soi de „despărţire” întâmplată sub cele mai bune auspicii.
Poate şi pentru că, aşa cum va reieși din citatul următor, are o
senzaţie de împlinire, a unei misiuni pământene împlinite:
„Astăzi/ AM IEŞIT SĂ CUCERESC LUMEA CU UN BRAŢ DE METAFORE/
astăzi vă mulţumesc zile lungi de octombrie/ vă mulţumesc autori
iconoclaşti cărţi apocrife/ vă iubesc cimitire de îngeri
biblioteci/ vă iubesc îm- blânzitori de vulpi ai tinereţii mele/
veac de singurătate crimă şi pe- deapsă eroi şi/ morminte moarte
şi busolă” (Despărțirea de zei).</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Indiscutabil, Poetul Daniel
Corbu este unul dintre mântuitorii Cuvântului. Şi nu numai atât:
într-un final de veac în care fel şi fel de aşa zise curente
(noi) literare bântuie prin lumea cărţilor, într-o vreme în
care în poezie găseşti din ce în ce mai multă realitate
subliniată şi din ce în ce mai puţină simţire, mai puţină
implicare sufletească, pot spune, fără a-mi fi cumva teamă că
greşesc, că acest poet repune Poezia în drepturile-i sacre, că o
reinstalează în altarul de mulţi veleitari întinat, după un
ritual propriu, în mod sigur sub directa coordonare şi îndrumare
a propriului său suflet.</span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
</div>
<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="font-size: large;">IR Rosiianu</span></span></div>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;"> 12 August 2015</span>adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1134543288189339062.post-77407651787701172812016-05-15T02:09:00.001-07:002016-05-15T02:10:17.850-07:00FESTIVALUL INTERNATIONAL DE POEZIE „GRIGORE VIERU”, editia a VIII-a<div lang="zxx" style="line-height: 0.2in; margin-bottom: 0in;">
<span style="color: #1d2129;"><span style="font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;"><span style="color: white; font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Va invitam la FESTIVALUL INTERNATIONAL DE POEZIE „GRIGORE VIERU”, editia a VIII-a, un duplex IASI (17 - 18 mai 2016) - CHISINAU (19 - 20 mai 2016), asa cum l-am conceput de la prima editie: recitaluri, conferinte, colocvii, spectacole de muzică si poezie. Toate, pentru omagierea unui mare si adevarat poet de limba romana.</span></span></span></div>
<div lang="zxx" style="line-height: 0.2in; margin-bottom: 0in;">
<span style="color: #1d2129;"><span style="font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;"><span style="color: white; font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Va asteptam la deschiderea festivalului, marti, 17 mai 2016, ora 12.00, in Sala de Consiliu a Primariei Iasi.</span></span></span></div>
<div lang="zxx" style="line-height: 0.2in; margin-bottom: 0in;">
<span style="color: #1d2129;"><span style="font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: 10pt;"><br /></span></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;">
<span style="color: #1d2129;"><span style="font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: 10pt;"> </span></span></span><img height="451" src="https://4.bp.blogspot.com/-BlD56ngjGz4/Vzg6uBcQc2I/AAAAAAAAOqY/dLish2g2k0Qyd0BP1bFwaOtc8zaZWpr3ACLcB/s640/INVITATIE%2BFESTIVAL%2B2016%2BPAG%2B1-4.jpg" width="640" /></div>
<br />
<div lang="zxx" style="line-height: 0.2in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div lang="zxx" style="line-height: 0.2in; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div lang="zxx" style="line-height: 0.2in; margin-bottom: 0in;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-aD0LQE4XMR0/Vzg6xf0ZJxI/AAAAAAAAOqc/ADz1WSJyAG0GBymNEY7xKvlB3275bvxjQCLcB/s1600/INVITATIE%2BFESTIVAL%2B2016%2BPAG%2B2-3.jpg" imageanchor="1" style="line-height: normal; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="451" src="https://2.bp.blogspot.com/-aD0LQE4XMR0/Vzg6xf0ZJxI/AAAAAAAAOqc/ADz1WSJyAG0GBymNEY7xKvlB3275bvxjQCLcB/s640/INVITATIE%2BFESTIVAL%2B2016%2BPAG%2B2-3.jpg" width="640" /></a></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/17674177625153973934noreply@blogger.com0